Eurodeputatul Brando Benifei despre refugiaţi: “Europa s-a mişcat prea târziu şi prea puţin. Este nevoie de o schimbare de ritm”

6 februarie 2017 – Osservatorio Balcani e Caucaso Transeuropa (Rovereto)

Mai multe fonduri pentru primirea imigranţilor, mai multe fonduri sociale pentru categoriile de persoane aflate în dificultate în societăţile care primesc refugiaţi. Un interviu cu eurodeputatul Brando Benifei pe tema gestionării crizei refugiaţilor în Europa

Osservatorio Balcani e Caucaso Transeuropa – De unde a apărut ideea elaborării raportului “Incluziunea socială şi integrarea refugiaţilor pe piaţa muncii”, aprobat de Parlamentul European pe 5 iulie 2016 şi al cărui raportor aţi fost?

Brando Benifei – Parlamentul European s-a ocupat de la începutul legislaturii de problema imigranţilor şi refugiaţilor. A făcut-o cu insistenţă, plasând guvernele în stare de urgenţă chiar înainte de a izbucni criza în mod atât de clar, începând din anul 2015.

Necesitatea de a elabora un raport pe tema integrării s-a născut din considerentul că, foarte frecvent, în aceste probleme, atât în gestionarea fluxurilor de imigranţi, cât şi în integrarea în tabere a celor care vin, Europa a acţionat prea târziu şi prea puţin. Este necesară o schimbare de ritm.

Care este elementul principal conturat după acest raport?

Necesitatea de a asigura resurse suplimentare care pot fi obţinute inclusiv prin reconfigurarea activităţilor de afaceri ale Băncii Centrale Europene în zona euro şi prin redistribuirea altor capitole în bugetul european, în cadrul Fondului Social European, în politicile de coeziune.

Într-adevăr, sunt necesare resurse suplimentare pentru a le oferi autorităţilor regionale şi locale posibilitatea de a efectua proiecte cu fonduri europene. Trebuie evitat ca, din cauza actualei situaţii, să fie afectate resurse care, în schimb, le sunt necesare din punct de vedere economic şi social altor grupuri vulnerabile, de genul localnicilor din ţările care primesc extracomunitari, de la persoanele cu dizabilităţi la şomerii pe termen lung. Suplimentarea investiţiilor sociale este fundamentală pentru evitarea rasismului.

Un alt lucru esenţial în raport este necesitatea asigurării asistenţei pentru integrare, inclusiv pe piaţa muncii, în colaborare cu entităţi private, pentru a ajuta persoanele care au posibilitatea de a se integra mai rapid, prin oferirea de cursuri lingvistice, prin certificarea competenţelor, prin alcătuirea profilului profesional, prin toate acele metode care există la nivel european ca practici benefice pentru a face astfel încât cine vine aici şi are dreptul la protecţie să fie integrat cât mai rapid în societatea-gazdă.

Ce exemple concrete puteţi oferi pentru a se evita un război între categoriile sărace?

Aceste fonduri pentru refugiaţi şi imigranţi au demonstrat că în timp pot aduce bogăţie pentru toată lumea. Trebuie să demonstrăm, cu date şi cifre care sunt deja disponibile, că este vorba de o investiţie care trebuie făcută, întrucât vizează viitorul ţărilor noastre. Cei care vin aici pot găsi – prin politici eficiente de integrare – demnitatea, funcţionalitatea şi utilitatea pentru întreaga comunitate.

Un exemplu pentru toţi. Datele Institutului italian de Statistică (Istat) ne arată că, din punctul de vedere al pensiilor, Italia nu se poate descurca fără ajutorul imigranţilor, dat fiind că angajaţii de origine străină au o contribuţie la nivelul pensiilor şi în general în sistemul de asistenţă socială, generând un echilibru întrucât oferă mai mult decât primesc, fiind adesea mai tineri decât media de vârstă la nivel naţional.

Ce trebuie făcut pentru a exista o cooperare mai mare între instituţiile europene şi entităţile societăţii civile care lucrează direct cu imigranţii şi refugiaţii?

Sunt necesare acţiuni responsabile din partea a numeroşi interlocutori. În primul rând, presa trebuie să vorbească mai mult pe aceste teme, inclusiv printr-o optică raţională, relatând date şi decizii pe un ton mai moderat şi într-un mod mai puţin senzaţionalist.

Pe de altă parte, toate instituţiile europene trebuie să fie mai accesibile, mai uşor de contactat de toţi cetăţenii şi vizibile mai mult din teritoriu. Este necesară mai multă vizibilitate pentru serviciile existente deja, de genul Europe Direct, care ne permit să cunoaştem ce face Uniunea Europeană şi oportunităţile pe care le au cetăţenii.

Ne puteţi da exemplu un instrument de integrare care are succes la nivel european?

Pot oferi două exemple interesante. Primul este sistemul italian Sprar (Sistemul de protecţie pentru solicitanţi de azil şi refugiaţi), considerat un model la nivel european. Este un mecanism care permite realizarea unei distribuiri bune în teritoriu, cu acordul primarilor, cu proiecte gestionate împreună de autorităţile publice locale şi care constituie un sistem adoptat de Europa ca practică bună.

În cazul Sprar, ar fi totuşi important să adere mai multe localităţi la acest sistem, în loc să aştepte apariţia unei situaţii de urgenţă gestionată de prefecturi care să scutească de responsabilitate entităţile locale, dar care costă frecvent mai mult şi creează cazuri problematice pentru populaţia locală.

O altă practică benefică este utilizarea în mod sistematic a aplicaţiilor pe smartphone-uri. Sunt diferite aplicaţii, dar una dintre cele mai semnificative este Ankommen, promovată de Agenţia germană a Muncii, permiţându-le solicitanţilor de azil şi refugiaţilor să primească informaţii despre drepturile pe care le au, despre obligaţii, despre ce trebuie să facă, sugerându-le cum să acţioneze.

Sistemul se bazează pe faptul că aceşti oameni nu au nimic, de obicei sunt în mari dificultăţi economice, dar au asupra loc un telefon mobil. Este unica modalitate de a menţine contactele cu cei dragi şi cunoscuţi. Tema refugiaţilor care au telefon a fost de multe ori denaturată, neînţelegându-se că pentru ei este unicul mod de a menţine contactele.

Este important să fie exploatat faptul că mulţi au un telefon cu acces la Internet, pentru a-i integra şi a economisi bani comparativ cu investiţiile în alte instrumente. Noile tehnologii pot oferi oportunităţi pozitive dacă sunt utilizate în mod creativ.

Pentru a se găsi soluţii la sugestiile din raport, este necesar să se iasă din situaţia de urgenţă şi ca statele membre să adopte o abordare sistematică în privinţa primirii imigranţilor extracomunitari...

Acest lucru va fi posibil dacă Parlamentul European va menţine prioritară în 2017, cum a făcut şi în anii precedenţi, dar acum poate chiar mai mult, procedura de aprobare parlamentară – iar apoi în Consiliul UE şi de către guverne – a setului de legi privind măsurile în cazul persoanelor provenind din ţări terţe, un pachet legislativ foarte amplu al Comisiei Europene care să introducă o abordare sistemică şi să încerce soluţionarea problemelor, începând cu cea a punctelor de plecare a imigranţilor, a relaţiilor cu ţările de origine până la chestiunea integrării.

Menţinerea ca prioritate legislativă a acestei teme va permite ajungerea în mod rapid la decizii care să oblige toate ţările, inclusiv cele care sunt cele mai recalcitrante, într-o majoritate care mi se pare că se conturează încet-încet, în pofida a tot: o majoritate a celor care cred că este necesară abordarea acestei teme cu o responsabilitate comună la nivelul ţărilor şi cu solidaritate inclusiv în interiorul statelor, teritoriilor şi la nivelul persoanelor.

Este vorba de o urgenţă care a devenit un factor structural şi care va trebui înfruntată cu seriozitate şi în mod ştiinţific, întrucât necesită o programare şi o viziune pe termen lung pe care, de multe ori, Europa nu le-a demonstrat până la capăt în ultimii ani.

Acest material publicistic a fost produs în cadrul proiectului Parlamentul Drepturilor, cofinanţat de Uniunea Europeană. Osservatorio Balcani e Caucaso Transeuropa îşi asumă responsabilitatea pentru conţinut, fără a reflecta în niciun fel poziţia Uniunii Europene. LogoEPRO

Factual or translation error? Tell us.