Libera circulaţie: Uniunea Europeană se deschide cetăţenilor din Georgia

În 2 februarie, Parlamentul European a aprobat liberalizarea vizelor pentru Georgia. Acum, este necesară aprobarea formală în Consiliul de miniştri al UE pentru a fi primiţi primii călătorii la finalul lunii martie.

Bruxelles îşi deschide porţile în relaţia cu Tbilisi, astfel că, pentru cetăţenii georgieni, călătoriile fără vize în Spaţiul Schengen devin realitate. Parlamentul European a aprobat eliminarea vizelor, situaţie care, de la sfârşitul lunii martie, va permite călătorii în scop turistic şi de afaceri în spaţiul comun european pe durate de până la 90 de zile, cu paşapoarte biometrice, într-un interval de 180 de zile. Cetăţenii georgieni nu vor avea dreptul să caute locuri de muncă.

Aprobarea proiectului cu o largă majoritate – 553 de voturi pentru, 66 împotrivă şi 28 de abţineri – constituie finalizarea unei proceduri iniţiate formal în urmă cu un an, dar înrădăcinată în decenii, într-o ţară care se consideră europeană din toate punctele de vedere, istoric şi valoric. O aprobare importantă care, potrivit analiştilor, reprezintă şi un act de încredere în Guvernul georgian cu câteva luni după alegeri, fiind şi o modalitate de stimulare a reformelor.

Acordul de asociere şi liber schimb semnat de Tbilisi şi Bruxelles în iunie 2014, după doi ani de eforturi, prevede eliminarea taxelor vamale şi o serie de alte facilităţi, inclusiv cea privind vizele. Dar, chiar dacă Georgia respectă solicitările stabilite de Uniunea Europeană, criza refugiaţilor şi temerile privind un nou aflux de imigranţi au ţinut în suspans câteva luni procesul de aprobare formală.

Deblocarea situaţiei s-a produs ca efect al acordului între Parlamentul UE şi Consiliul European, organismul care stabileşte agenda politică şi priorităţile Uniunii Europene, în privinţa mecanismelor de control şi a blocării de urgenţă a acordurilor pe tema regimului vizelor – practic, cazurile în care pot fi suspendate călătoriile fără vize.

Felicitările şi comentariile politice nu s-au lăsat aşteptate. La Bruxelles, vicepreşedintele Parlamentului European, polonezul Ryszard Czarnecki, a notat că Georgia este “parte integrantă” şi o “naţiune creştină în centrul civilizaţiei şi culturii europene”. La Tbilisi, premierul Giorgi Kvirikaşvili a exprimat prin Facebook bucuria pentru “o zi istorică”, explicându-le celor 140.000 de persoane care îl urmăresc că “rezultatul concret al politicii de apropiere de Uniunea Europeană” este o etapă a unui parcurs “încă îndelungat pentru a transforma ţara în una cu adevărat europeană, membră cu drepturi depline a familiei euroatlantice”.

Georgia este ţara din Caucaz cu cele mai puternice aspiraţii europene. Aderarea formală la Blocul comunitar, o perspectivă care în acest moment nu are un termen clar, este obiectivul primar în materie de politică externă din anul 2003, atunci când Revoluţia trandafirilor, condusă de controversatul fost preşedinte Mihail Saakaşvili, a deschis calea pentru impulsionarea reformelor, un angajament menţinut de administraţiile ulterioare, în pofida disensiunilor substanţiale în relaţiile cu Moscova.

“Extinderea nu este pe agenda celor de la Bruxelles, iar noi ştim acest lucru”, a declarat Natalie Sabanadze, ambasadorul georgian la Uniunea Europeană. “Cu toate acestea, Georgia este angajată în mod insistent să urmeze parcursul integrării euroatlantice, în pofida dificultăţilor şi costurilor pe care acest lucru le comportă”.

Epoca de aur a extinderii spre Est este o politică a trecutului – direcţia s-a schimbat de când, în 2004, Uniunea Europeană a acceptat zece noi state membre; iar surprizele de genul Brexit sunt un exemplu clar al ascensiunii euroscepticismului.

În plus, este factorul rus. “Prevederea privind vizele înseamnă o încredere mai mare şi spaţiu de manevră în relaţiile cu Moscova, care, ani întregi, a încercat să îi convingă pe georgieni că autorităţile de la Bruxelles şi Occidentul în general nu ar fi interesaţi de Georgia”, explică, pentru OBC Transeuropa, Kornely Kakachia, profesor de Analiză politică la Universitatea de Stat din Tbilisi. “Înseamnă că a construi un stat democratic în sudul Caucazului nu este o himeră, ci o opţiune reală. Această decizie este un fel de confirmare că Georgia merge în direcţia corectă, este un avertisment să nu se piardă busola reformelor în care această naţiune a investit în ultimii zece ani”.

O anticameră pentru aşteptare lungă

Un scepticism care are doar ecouri îndepărtate la Tbilisi – pe străzile capitalei atmosfera este specifică evenimentelor importante –, toată lumea părând să aibă motive de a sărbători. Giorgi Mechelaşvili, un inginer care a trecut la cariera de taximetrist deoarece “în aceste vremuri se câştigă mai mult la volan”, va putea merge la fiica sa care lucrează în Germania. Pentru Eka Ţuladze, o studentă în vârstă de aproximativ 20 de ani la Istorie şi Drept european, accesul uşor în Europa este esenţial “pentru studii şi pentru dialogul cu alţi studenţi” care, ca ea, “se simt europeni deşi acest lucru nu prea mai este la modă”. Pentru mulţi alţii, motivaţia este turistică, aşa cum este pentru Khatuna Abuladze, vânzătoare la un magazin, care simte că se apropie îndeplinirea visului de a se plimba cu gondola în Veneţia.

Bucuria finalului anulează frustrarea unui parcurs extrem de dificil care, înainte de aprobarea Parlamentului European, a trebuit să depăşească reticenţa Comisiei Europene şi a Consiliului European. Semaforul ţinut mult timp pe culoarea galbenă pentru cetăţenii georgieni reflectă opinii profund divergente în cadrul instituţiilor europene şi opoziţia unor state membre în privinţa deschiderii frontierelor.

Dialogul în privinţa Acordului de asociere şi pe tema eliminării vizelor a început oficial pe 4 iunie 2012, iar Bruxelles a prezentat în februarie 2013 autorităţilor georgiene un plan detaliat de acţiune. Condiţiile impuse de Uniunea Europeană au fost rigide – combaterea corupţiei şi a infracţionalităţii organizate, protecţia datelor, legi antidiscriminare şi garanţii pentru minorităţi, în afara reformelor menite să garanteze independenţa sistemului judiciar.

Progresele legislative şi executive au fost monitorizate atent în perioada noiembrie 2013 – decembrie 2015, când Comisia Europeană a prezentat ultimul raport, constatând că Tbilisi îndeplineşte parametri de referinţă pentru accesul în Spaţiul Schengen. Pentru Comisia Europeană, condiţiile de acces în Spaţiul Schengen erau deja îndeplinite în martie 2016, dar aprobarea definitivă a fost întârziată din cauza unor situaţii circumstanţiale. În contextul afluxului de imigranţi, Germania, Franţa şi Italia au solicitat un mecanism corectiv care să permită suspendarea regimului facilităţilor privind vizele în cazul unor efecte generate de imigraţie.

De aici a apărut mecanismul de suspendare, aprobat la sfârşitul anului 2016, care va permite Comisiei Europene şi statelor membre să reintroducă rapid regimul vizelor dacă se va considera necesar. Cazurile prevăzute sunt “creşterea numărului cetăţenilor din ţări terţe care ar rămâne ilegal pe teritoriul Uniunii Europene”; “creşterea numărului solicitărilor de azil lipsite de fundament” ori “lipsa de colaborare pentru readmisia imigranţilor repatriaţi”. În aceste cazuri, acordurile privind eliminarea vizelor vor putea fi blocate pentru o perioadă de nouă luni care poate fi prelungită la un an şi jumătate.

Premierul Giorgi Kvirikaşvili s-a declarat convins că cetăţenii georgieni vor utiliza în mod bun oportunitatea care li s-a oferit. Căci, dacă vor greşi puţini, va trebui să plătească toată ţara.

“Ultimul stinge lumina”

Pentru Mariam Grigalaşvili, analist la Institutul georgian de Studii Politice (Georgian Institute of Politics), “posibilităţile aplicării mecanismului de suspendare a vizelor în cazul Georgiei sunt minime”. Totuşi, este necesar ca acest privilegiu să fie comunicat în mod adecvat. O glumă actuală care spune că “ultimul cetăţean să îşi amintească să stingă lumina în aeroport” reflectă ideea că acum fiecare georgian vrea să meargă în Europa.

“Este necesară urgent o campanie de informare pentru a explica populaţiei ce înseamnă exact prevederea privind vizele”, subliniază Kornely Kakachia, profesor de Analiză politică la Universitatea de Stat din Tbilisi. “Este vorba de un efort care trebuie făcut de Guvern, dar şi de sociatatea civilă, implicând presa şi lumea academică, pentru a gestiona aşteptările şi a ne proteja de iluzii. Trebuie să fim creativi”.

Tbilisi percepe eliminarea vizelor şi din perspectiva raţiunilor de politică internă. Printre efectele acestei prevederi se numără şi speranţa îmbunătăţirii relaţiilor cu Abhazia şi Osetia de Sud -, prin obţinerea de către locuitorii celor două regiuni separatiste a unui paşaport georgian care le va permite să călătorească în Europa. O scrisoare de intenţie transmisă prin Twitter de ministrul georgian de Externe, Mihail Janelidze, dar care a fost ruptă imediat de autorităţile separatiste din Suhumi şi Ţhinvali. Într-un comunicat, autorităţile de la Suhumi au catalogat drept “grosonală” abordarea autorităţilor georgiene, “o altă capcană pentru cetăţenii Abhaziei sub forma eliminării vizelor cu ţările UE”, adăugând că tentativa de “atragere a cetăţenilor abhazi spre Georgia va eşua”.

Acest material publicistic a fost produs în cadrul proiectului Parlamentul Drepturilor, cofinanţat de Uniunea Europeană. Osservatorio Balcani e Caucaso Transeuropa îşi asumă responsabilitatea pentru conţinut, fără a reflecta în niciun fel poziţia Uniunii Europene.

Tradus din italiană de Mihai Drăghici

Factual or translation error? Tell us.