Traficul de persoane: Femeile sunt principalele victime

20 februarie 2017
VoxEurop

Exploatarea sexuală este motivul cel mai important al traficului de femei în ţările UE. Şi modul divers de a-l trata şi legile existente nu ajută la combaterea acestui flagel.

Fenomenul traficului de persoane se referă la diverse moduri de exploatare, precum cea care afectează munca sau serviciile forţate, inclusiv cerşetoria, sclavagismul, servitutea sau practici similare pentru a realiza activităţi infracţionale sau extragerea de organe, dar afectează mai ales femeile, în special prin exploatarea lor sexuală.

Astfel, până la 80% dintre victimele traficului de persoane sunt femei şi fete. Potrivit datelor publicate de Comisia Europeană în mai 2016, peste 15.800 de persoane au fost victimele traficului de fiinţe umane în Uniunea Europeană între 2013 şi 2014, dintre care 76% au fost femei şi 21% minore. Exploatarea sexuală ar fi la baza a 67% dintre cazurile de trafic de persoane, urmată de explotarea prin muncă (21%). Adăugând faptul că majoritatea victimelor identificate şi presupuşii traficanţi de persoane din UE sunt cetăţeni ai Uniunii Europene.

În interiorul UE există o strategie pentru eradicarea traficului de persoane, dezvoltată între 2012 şi 2016, cu 40 de măsuri diferite destinate să combată traficul de persoane, şi cu existenţa unui coordonator al UE pentru a supraveghea dezvoltarea sa. Cu ocazia Zilei împotriva Traficului în Uniunea Europeană din 18 octombrie, Parlamentul European a emis un comunicat care descrie magnitudinea acestui fenomen global.

În acest document se arată că peste 20 de milioane de persoane din toată lumea au fost obiectul traficului. Cât despre situaţia din UE, declaraţia afirmă că este un “delict foarte profitabil”.

Ţările cele mai afectate de traficul de persoane în UE sunt România, Bulgaria, Olanda, Ungaria şi Polonia.

Traficul de persoane are de asemenea o dimeniune de siguranţă şi de cooperare judiciară, precizează Mirentxu Jordana Santiago, profesoară la Universitatea Autónoma din Barcelona, într-un studiu despre această problemă, care afirmă că protecţia victimelor traficului în UE “încă prezintă numeroase deficienţe”. Şi asta pentru că “dimensiunea multilaterală a traficului de persoane îngreunează sarcina autorităţilor naţionale, având în practică persecutări şi procese limitate care perpetuează impunitatea acestor delicte”, afirmă ea. “În faţa acestei problematici”, “Uniunea pariază pe un unghi integrat al investigaţiilor, care cere explorarea potenţialului cooperării judiciare penale, mediu în care Eurojust, Unitatea de Cooperare Judiciară a Uniunii Europene, are un rol relevant”, conchide cercetătoarea.

Exploatarea sexuală este un scop fundamental al traficului de femei. Potrivit unui raport cerut de însuşi Parlamentul European, care arată că 1 din 7 prostituate din Europa sunt victimele traficului de femei, în cel mai conservator calcul, ajungând în unele state membre la o proporţie între 60 şi 90%, semnalând că majoritatea prostituatelor sunt imigrante.

“Studiile confirmă o relaţie directă între liberalizarea pieţei prostituţiei şi o creştere a traficului de fiinţe umane dedicat exploatării sexuale, şi această liberalizare nu facilitează legea la ora combaterii traficului”, arată raportul.

În plus, adaugă că “statele membre aplică diferite legi în privinţa prostituţiei care se pot clasifica în funcţie de unghiul aboliţionist şi regulator. Totuşi, există semne de întrebare dacă această categorisire este cu adevărat utilă pentru a evalua succesul său în lupta împotriva traficului pentru exploatare sexuală”.

Astfel, este evident că problema exploatării sexuale şi a prostituţiei este abordată din puncte de vedere foarte diferite în Uniunea Europeană, de la unghiul regulator practicat de Germania sau Olanda, care potrivit raportului “creşte fluxul de trafic de femei pentru exploatarea sexuală” până la unghiul aboliţionist, cu exemple precum cel al Suediei, care are fi singurul care penalizându-l pe cel care cere servicii de prostituţie, “pare să fi redus eficienţa cererii şi îi descurajează pe traficanţii” de persoane.

O situaţie extinsă care nu facilitează punerea în practică a politicilor comune în statele membre ale UE, şi, prin urmare, care împiedică eficacitatea acestora. O linie sprijinită de experta Miriam Benterrak, consilieră în Delegaţia Guvernului pentru Violenţa de Gen în Spania, care afirmă că “din punctul de vedere al politicilor europene se abordează traficul dar nu există o definiţie comună a exploatării sexuale”.

Benterrak adaugă că “Parlamentul European, mai departe de activitatea sa legislativă, a decis să promoveze alte iniţiative care caută să genereze un curent de opinie sau vreun impact în acele teme în care nu există un consens internaţional şi prin urmare ţările contează cu reglementări foarte diverse, în ciuda faptului că prostituţia este principala destinaţie a victimelor traficului ce are ca scop exploatarea sexuală.”

Acest material publicistic a fost produs în cadrul proiectului Parlamentul Drepturilor, cofinanţat de Uniunea Europeană. Osservatorio Balcani e Caucaso Transeuropa îşi asumă responsabilitatea pentru conţinut, fără a reflecta în niciun fel poziţia Uniunii Europene. LogoEPRO

Translated by Alexandra Spânu

Factual or translation error? Tell us.