România-Italia: Când a pleca devine egal cu a deveni sclav

5 mai 2018 – VoxEurop

Averea fermierilor din Ragusa s-a construit în mare parte prin munca în sclavie a sute şi sute de femei din România. Această stare de fapt a fost făcută cunoscută deputaţilor din Parlamentul European, care cer insistent Comisiei Europene să intervină.

Mă previne: "sper că aveţi ceva mai mult timp pentru a asculta" povestea celor întâmplate în ultimii 11ani în Italia, stat membru al Uniunii Europene. La final, cer voie să închid telefonul : auzisem nu o poveste de groază, ci cotidianul multor românce emigrate. Sclavia încă există. E cu atât mai teribilă când este, de multe ori, acceptată.

"Totul începe în ţară", povesteşte Silvia Dumitrache, preşedinta Asociaţiei Femeilor Românce din Italia (A.D.R.I., Associazone Donne Romene in Italia).,"într-una din zonele cele mai defavorizate din România, Botoşani, de unde au început să plece în 2007, şi continuă încă şi azi, femei la cules de roşii în Italia, în Ragusa. Pleacă adeseori fără să ştie la ce se duc, şi ce este trist este că şi dacă vreuna dintre ele reuşeşte să scape din infernul de acolo, tot se întoarce, obligată cumva de spirala datoriilor, de vecinii care împrumută şi care, uneori, incită la plecare".

Şirul povestirii continuă, din ce în ce mai terifiant, parcă rupt din romanele cu sclavi. Scandalul nu este nou, reapare periodic, se umflă asemeni unui balon de săpun, au loc razii, vizite, şi uneori, crâmpeie de speranţă.

Povestea sordidă din uşa Europei

Ingredientele poveştii sordide din chiar uşa noastră? Din Sicilia? O banală afacere cu roşii din Ragusa, dar care a devenit în timp nu doar cel mai mare export italian de roşii din Europa, ci şi afacerea urâtă a Europei.

La început a fost aderarea României la UE, în 2007. Şi valul masiv de forţă de muncă ajuns pe pieţele din Italia, Spania, Franţa, Marea Britanie. Femei plecate să lucreze dar care odată ajunse în Ragusa sunt obligate să accepte serviciile sexuale cerute de patroni, în schimbul păstrării locului de muncă. « Forţa de muncă venită din România era mai maleabilă, mai dispusă la compromisuri », explică astfel Silvia Dumitrache. « Femeile românce sunt deja ţinute ca în sclavie de bărbaţii lor, sunt bătute.... Multe dintre ele pleacă pentru a scăpa de violenţa la care sunt supuse. Chiar exploatate astfel, ele îşi spun că aici măcar câştigă un ban. Mai e un aspect : în acest tip de job, acceptând favorurile sexuale ale patronilor, au posibilitatea de a-şi ţinecopii aproape, în timp ce ca badante [îngrijitoare de pensionari] nu au această facilitate ». Dar munca în condiţii de pază strictă a plantaţiilor ? Anii în care doar un observator atent şi-ar fi putut pune întrebări legate de numărul anormal de mare de avorturi înregistrate la spitalul din Vittoria... ?

Au urmat apoi articolele publicate de presa italiană, mai întâi, şi apoi de The Guardian. Apariţia, în fine, a unui volum intitulat

Voi li chiamati clandestini ; faptele observate de asociaţia italiană Proxima. Sunt la curent poliţia, procuratura, dar fără prea mari rezultate, căci resursele acestor instituţii sunt reduse. A fost nevoie, culmea, povesteşte doamna Dumitrache, de protestele unor patroni nemulţumiţi că pe piaţa internaţională produsele etichetate Ragusa erau boicotate din cauza scandalului iscat. « Presiunile lor, concretizate la nivelul unui lobby european, au mişcat lucrurile. De abia atunci au început, şi în detrimentul mafiei care controlează de fapt această stare de fapt, arestările. Însă nu e suficient ».

Evenimentele, puse iar şi iar în lumină de presa europeană, au mobilizat opinia publică internaţională, şi, mai ales, instituţiile europene. Intr-un fel, era cazul, căci legislaţie europeană există în domeniu, însă ea nu este suficient aplicată.

La solicitarea mai multor deputaţi europeni, grupul Femm Drepturile femeii şi egalitatea de gen, din Parlamentul european, din care a făcut parte şi actualul Prim ministru al României, Viorica Dăncilă, pe atunci, în 2017, europarlamentar, a întreprins o vizită în Ragusa, mulţi eurodeputaţi au interpelat Comisia Europeană, iar guvernele român şi italian au început discuţiile bilaterale pe tema aceasta.  

Au urmat, pe plan politic european, rezoluţii, grupuri de lucru, interpelări; pe plan local, arestări, razii. Vizitele bilaterale italo-române s-au înteţit, iar din luna mai la nivelul guvernului român va fi lansat programul “Pleacă informat !” Un proiect care vizează întocmai informarea la sursă a celor care doresc să emigreze. ”Nu în ultimul rând, remarcă astfel deputatul european Emilian Pavel, Ministerul român al Muncii și Justiției Sociale și Ministerul Românilor de Pretutindeni, împreună cu Ministerul muncii din Italia au luat măsuri comune”.

Emilian Pavel, membru al Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, este doar unul dintre deputaţii europeni care din toamna anului trecut nu încetează să militeze pentru a pune capăt acestui fenomen de sclavie în plin secol 21.

Boicot pan-european împotriva produselor provenite din Ragusa ?

“Emoțiile create de astfel de dezvăluiri sunt puternice, iar aleșii din Parlamentul European sunt extrem de senzibili și de atenți la acest gen de fapte. Încă nu este târziu să ne gândim la organizarea unui boicot pan-european împotriva produselor provenite din asfel de regiuni, sau în urma unor astfel de practici. A ține un om, o femeie, în sclavagie, te degradează ca om”, spune Emilian Pavel.

“Instituțiile europene pot și sunt obligate să acționeze conform atribuțiilor și  tratatelor lor. Desigur, sunt lucruri care se pot face la nivel european, precum monitorizarea aplicării legislației europene în vigoare, presiuni pentru accelerarea implementării tuturor acordurilor internaționale dar, mai ales, sprijin real pentru victime! Aceste cazuri trebuie să ajungă în fața instanțelor. Din păcate este un lucru foarte greu de obținut, și putem la nivel uman să înțelegem că victimele sclavagismului, după ani de zile de umilințe, se vor mobiliza greu pentru a-i duce pe făptași în fața judecătorilor.

Sunt membru al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne; luptăm împotriva discriminării bazate pe sex și facem presiuni publice pentru ca statele membre să pună în aplicare Convenția Consiliului Europei, adoptată la Istambul în 2011, pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice”. Însă, pentru eurodeputatul Pavel, una dintre cauzele care au dus la această stare de fapt este existenţa muncii la negru. Multe femei au ajuns în aceste situații pentru că autoritățile italiene nu au reușit să combată cu succes munca la negru! “Este simplu, ca principiu, pe cum este îngrozitor în viața reală. Munca la negru duce la abuz, la inegalitate, la tragedie, iar noi toți trebuie să fim mult mai eficienți în acest sens, afirmă Emilian Pavel”.

This article is published in association with Parlamentului European.

Acest material publicistic a fost produs în cadrul proiectului Parlamentul Drepturilor, cofinanţat de Uniunea Europeană. Osservatorio Balcani e Caucaso Transeuropa îşi asumă responsabilitatea pentru conţinut, fără a reflecta în niciun fel poziţia Uniunii Europene.

Factual or translation error? Tell us.