Alegeți o limbă
Presiunea poliţiei şi hotărârea democratică sunt cele care au pus ETA la perete. Subliniind acest capăt de drum, dacă gruparea avea nevoie de un pretext, în aparenţă plin de solemnitate, pentru a anunţa finalul definitiv al violenţei, ieri i-a fost servit pe tavă de Conferinţa Internaţională a Păcii din Euskadi [Ţara Bascilor], ce a avut loc la San Sebastián. Personalităţile străine convocate, comunicatul în cinci puncte emis şi lipsa guvernelor spaniol şi basc ar trebui să fie suficiente pentru ca teroriştii să anunţe încetarea definitivă a violenţei în cel mai scurt timp. Mai mult: este greu de imaginat un termen pentru a pune punct tragediei, mai apropiat celui cerut atât de insistent de stânga aberzale.
Anii de violenţă nu se vor uita atât de simplu
Chiar dacă nu vor lipsi cei care vor remarca renunţări în textul aprobat, adevărul este că apelul la guvernele spaniol şi francez pentru a negocia – şi la societate în general pentru a promova împăcarea, cu respect pentru memoria victimelor şi pentru rudele acestora – este ceva ce făcea parte din scenariu de mult timp. Chiar dacă fără urmărirea poliţienească şi judiciară gruparea nu ar fi fost niciodată atât de aproape de a arunca prosopul, acest lucru nu este suficient pentru a rezolva atâţia ani de violenţă.
Cei care se încăpăţânează să suţină contrariul ştiu că, la un moment dat, ceva va trebui să se negocieze – nu contrapartide politice – pentru ca ETA să predea armele şi să dispară din peisaj. Să presupunem că nu poate exista alt final decât predarea ETA, asta înseamnă să ignorăm istoria unor alte conflicte similare celui din Euskadi.
De fapt, conferinţa din San Sebastián şi-a asumat în parte schema aplicată rezolvării violenţei din Irlanda: acolo nu s-a cerut de la început dizolvarea IRA, ci să se pună capăt într-un mod ireversibil violenţei. Apoi a trebuit să se înfrunte, aşa cum s-a întâmplat în Euskadi, situaţia deţinuţilor, şi să continue cu responsabilitate politică pentru a progresa. Este ceva ce trebuie să ne amintim pentru a evita să primeze curentul fundamentalist.
Este logică, prin traiectoria sa, absenţa PP [Partidul Popular, de dreapta] în acest oraş. Dar dacă, aşa cum se pare, va trebui să administreze de la putere finalul ETA, va trebui să acţioneze cu trufie şi dorinţă de consens. Faptul că Mariano Rajoy se gândeşte să gestioneze procesul prin intermediul PSOE şi PNV este un semnal bun.
Opinie
"O farsă injurioasă" pentru presa conservatoare
A fost "festivalul de San Sebastián", un al doilea, ironizează El Mundo, evocând întâlnirea cinematografică anuală din oraşul basc. Cotidianul conservator consideră conferinţa din 17 octombrie drept o "farsă injurioasă" faţă de democraţi şi faţă de victimele terorismului, "răspândind ideea absurdă a unui conflict între două tabere pe picior de egalitate şi cu aceeaşi legitimitate morală".
Declaraţia finală este o "capcană", adaugă El Mundo, care consideră că "starurile internaţionale" precum fostul secretar general ONU Kofi Annan sau fostul prim-ministru irlandez Bertie Ahern "au lucrat în serviciul strategiei ETA". Textul "nu cere nici măcar dizolvarea grupului sau predarea arsenalului său", critică El Mundo, ci doar încetarea violenţei. În schimb, include recunoaşterea "tuturor victimelor", ceea ce este "o formă vicleană de acordare a statutului de victime [damnificados] membrilor ETA, ştergând linia care separă victimele de călăi".
Cotidianul conservator denunţă de asemenea "complicitatea tăcută" a guvernului spaniol, care a consimţit o întâlnire în care participanţii îi cer o soluţie "ilegală, neconstituţională, la ceea ce ei numesc "ultimul conflict înarmat în Europa"". Pentru El Mundo, "trebuie să avem încredere în noul guvern de după 20 noiembrie [data alegerilor legislative] pentru ca acest foarte prost film prezentat ieri în San Sebastián să nu fie răsplătit".
