Alegeți o limbă
Săptămâna aceasta, angajaţii unei mici brutării din centrul Atenei au anunţat că, deşi nu vor suspenda activitatea pentru că servesc categorii vulnerabile de oameni, vor participa totuşi la greva generală de două zile prin majorarea preţurilor tuturor produselor. O decizie surprinzătoare pentru clienţi în această perioadă de criză, dar un exemplu obişnuit de rezistenţă şi generozitate în capitala Greciei. În acelaşi timp, niciun ministru sau parlamentar nu poate apărea în public fără a risca să fie huiduit sau atacat cu iaurt (stilul grec pentru protestele cu plăcintă).
Grecia este împărţită în două. De o parte sunt politicienii, bancherii, cei care fac evaziune fiscală şi magnaţii din domeniul media care susţin modelul social al Europei Occidentale, axat pe categorii sociale, reforme sociale şi culturale violente. “Cealaltă” Grecie include cea mai mare parte a populaţiei, evidenţiată ieri, când până la 500 000 de persoane au ieşit pe străzi; cea mai mare demonstraţie de până acum.
Tentativa de creare a unui clivaj între funcţionarii publici (prezentaţi în mod obişnuit ca fiind “corupţi şi leneşi”) şi angajaţii din domeniul privat (“instalatorii care fac evaziune fiscală”) a eşuat. Singurul succes cu care se poate lăuda Guvernul condus de Giorgios Papandreu este desfiinţarea vechiului clivaj stânga – dreapta, înlocuit cu cel dintre elite şi popor.
Europa decide, Grecia observă
Europa va decide în curând cum va gestiona datoriile statelor suverane, iar Guvernul grec va fi un simplu observator trist. Dar imediat ce va fi soluţionată singura problemă de care Europa este preocupată, criza politică se va accentua la Atena. În acel moment, "cealaltă" Grecie va formula rechizitoriul istoriei.
Elitele politice vor fi acuzate că au alimentat şi tolerat anarhia – un termen care acum este folosit cu referire la protestatari. Două mari partide au condus Grecia, alternativ, în ultimii 40 de ani, creând sistemul bugetar supraextins şi ineficient pe care acum îl critică. Au închis ochii în faţa evaziunii fiscale şi au creat un sistem generos de evitare a taxelor.
Au tolerat creşterea datoriei publice chiar şi după ce problemele deveniseră evidente, situaţie care a condus la intervenţia europeană. Cu toate acestea, un reprezentant al Troicii – formată din Fondul Monetar Internaţional, Uniunea Europeană şi Banca Centrală Europeană – a declarat că nu s-a cerut anularea contractelor colective de muncă din sectorul privat, o măsură care a întâmpinat o oarecare rezistenţă în partidul de guvernământ. Troica nu a cerut nici modificarea legii învăţământului superior. Este ca şi cum elitele din Grecia ar fi dorit ca datoriile să conducă la distrugerea în ansamblu a sistemului statului asistenţial şi transferarea activelor publice în sfera privată.
O schimbare fără succes
Guvernul Papandreu va fi acuzat de incompetenţă şi cinism. Orice regim autoritarist visează la schimbarea radicală a societăţii. Misiunea acestui Guvern a fost să înlocuiască grija pentru oameni cu indiferenţa, ospitalitatea cu exploatarea. Planul a eşuat, accentuându-se însă clivajul între elite şi oamenii furioşi.
Rata şomajului în rândul tinerilor se apropie de 50 la sută; Grecia va avea de plătit câteva decenii pentru distrugerea unei întregi generaţii. Troica va fi acuzată de aroganţă neocolonialistă. Nu este nevoie să cunoaştem “Mitul lui Sisif” pentru a şti că măsurile ce conduc la o scădere de - 7% nu pot ajuta la reducerea deficitului. Nu trebuie să fi citit Platon pentru a înţelege că înjumătăţirea salariilor şi pensiilor va conduce la situaţia în care oamenii nu vor mai putea plăti noile taxe exorbitante. Nu trebuie să cunoaştem istoria Greciei pentru a înţelege că atunci când se spune că este redusă suveranitatea unei ţări oamenii vor reacţiona furios.
Protestele de joi s-au încheiat tragic, cu moartea unui sindicalist. Ultimele vestigii ale legitimităţii guvernamentale au dispărut, iar Cabinetul Papandreu va urma în curând. Deficitul democratic de care suferă toate sistemele politice este ireversibil în Grecia. Responsabilitatea "celeilalte" Grecii este de a elabora o Constituţie a dreptăţii sociale şi democraţiei adaptată secolului XXI. Iată ce poate oferi Grecia lumii.
Din Atena
Pentru Ta Nea, votul noului plan de austeritate de către Parlament, presupus să deschidă calea unei noi tranşe de ajutoare internaţionale, este "al treilea act al tragediei greceşti", jucat pe 20 octombrie. Celelalte două acte sunt "cacofonia continuă în Europa": summit-ul "decisiv" al crizei datoriilor din 23 octombrie "nici nu a avut loc, dar a fost deja dublat cu un al doilea în 26, pentru a decide restructurarea datoriilor" greceşti, toate acestea pe fundal de pieţe "nervoase". Iar al doilea act suntviolenţele, care, soldate cu moartea unui manifestant, "pătează mesajul puternic al unui popor pe marginea prăpastiei".
