Alegeți o limbă
Antek nu este sigur că se cuvine să vorbească cu mine. El mi-a spus-o de trei ori într-o jumătate de oră. "Faceţi parte din sistem şi eu tehnic sunt împotriva sistemului", spune acesta ridicând din umeri. Îmbrăcat într-un hanorac negru şi adidaşi, Antek nu arată a huligan. Slab şi palid, el aprinde ţigară după ţigară. Este un anarhist şi aparţine unui grup radical de stânga numit Antifa.
"Hai să blocăm marşul nazi"
Deci, de ce discută el cu mine, un tip din mass-media generală? "Vezi, ai putea crede că este doar un joc de demonstraţie şi anti-demonstraţie. Desigur, organizarea de manifestaţii diverse, protestele, prezenţa de celebrităţi şi pancartele colorate sunt importante pentru educarea publicului. Dar fasciştilor nu le pasă de pancarte. Singurul lucru de care s-ar putea teme suntem noi. Aşa că haideţi să facem ceva să se audă de noi".
Se aşteaptă ca aşa-numitul Marş al Independenţei, organizat de grupuri de dreapta şi naţionaliste pe 11 noiembrie, să atingă proporţii record anul acesta. Organizatorii speră să adauge la cele şase cifre de unu în data evenimentului (11/11/11) încă două, ale numărului de mii de participanţi. Dar aceştia nu sunt singurii care se mobilizează. Opozanţii marşului şi-au unit forţele pentru al doilea an consecutiv şi au creat Coaliţia 11 noiembrie a organizaţiilor de stânga. Ei spun că naţionaliştii sunt de fapt fascişti şi că marşul trebuie să fie oprit. Anul acesta, pentru prima dată, ei urmează să fie susţinuţi de un număr mare de militanţi de stânga şi de anarhişti din toată Europa.
Anarhişti din toată lumea, uniţi-vă
Site-ul Coaliţiei conţine manifeste în engleză şi germană, iar organizaţii germane considerate extremiste şi violente, Siempre Antifascista şi Antifascist Left Berlin, cer sprijin pentru acţiunea anti-marş. La Berlin, Stuttgart, Rostock şi alte câteva oraşe germane, anarhiştii au organizat mitinguri de informare sub sloganul "Hai să blocăm un marş Nazist în Varşovia".
Extremiştii germani de stânga promit o repetare a ceea ce-au făcut la Dresda, unde ciocnirile lor cu neo-naziştii cu ocazia aniversării bombardamentelor aliate ale oraşului au devenit cele mai mare revolte de stradă din Germania în ultimii ani. Acum un an, peste 10 000 de oameni s-au alăturat anarhiştilor şi câteva sute au fost rănite de ambele părţi ale baricadei.
Germania este bastionul anarhiştilor europeni. Dar antifasciştii polonezi contează mai ales pe militanţi din est. Anarhiştii din Ucraina, Belarus, Rusia sunt consideraţi ca fiind cei mai războinici, fiindcă pâinea lor cea de toate zilele este de a se opune extremiştilor de dreapta, care în aceste ţări operează mai mult ca organizaţii teroriste decât ca benzi de huligani de stradă.
Alături de ei, se aşteaptă în Varşovia grupuri anarhiste din Olanda, Spania, Serbia, Republica Cehă, şi Slovacia. Anarhiştii sunt probabil grupul internaţional cel mai bine organizat în momentul de faţă.
Scopul: inducerea fricii
De mai mulţi ani în Polonia, ideea de grupuri extremiste evocă mai ales extrema dreaptă. Dar blocada de anul trecut a Marşului Independenţei din Noiembrie a arătat că extremiştii de stânga erau din ce în ce mai bine organizaţi şi la fel de periculoşi ca adversarii lor de dreapta.
Activităţile lor sunt acum monitorizate de către Agenţia de Securitate Internă (ABW), ceea ce nu este de mirare, având în vedere că pe site-urile lor ei se proclamă deschis ca fiind radicali care caută confruntarea fizică şi ideologică cu dreapta extremistă. Grupurile cele mai active se numesc ele-însele Antifa Hooligans. Şi cum le şede bine anarhiştilor, ei nu au nici ierarhie, nici structură, nici lideri.
Totuşi nu duc lipsă de idei : teorii revoluţionare şi socialiste amestecate cu postulate anarhiste, hip hop amestecat cu punk rock, şi cizme grele skinheads cu dreadlocks de Rasta. Locuitori de oraşe mici sau mari laolaltă. Studenţi, şomeri, muncitori de uzină. Totuşi mai des marginali decât directori. Practic oricine se poate alătura grupului Antifa, cu condiţia să dorească să se opună fascismului şi să accepte regula de bază a mişcării: nicio colaborare cu organele de poliţie sau cu partidele politice. După cum ştim, acestea fac parte din sistem.
Tactici de gherilă
În activităţile lor nu există reguli. Ceea ce contează este scopul. "Extremiştii de dreapta nu au niciun scrupul, atacă pe oricine care nu se încadrează în imaginea lor a "polonezului adevărat". Şi ca ei vom accepta orice mijloc care poate schimba acest lucru. A întinde flori nu vindecă pe nimeni de fascism", argumentează un membru Antifa cunoscut sub numele de "Rot".
De fapt, nu este vorba aici de a converti adversarii ideologici. Nimeni la Antifa, spune "Rot", nu-şi face iluzii de genul că vreun fascist bătut va avea o revelaţie şi brusc îi va place de homosexuali, imigranţi şi evrei. Ideea este de a-i înfricoşa. De a-i face să simtă că există oameni care îi urmăresc şi care sunt radicali şi extrem de determinaţi. Aşa cum se întâmplă adeseori cu războaiele, conflictul ideologic original devine rapid marginal. Nimeni nu îşi mai aminteşte postulatele nobile şi idealurile pure iniţiale. Ceea ce rămâne este lupta.
Ura ordinară
Antek povesteşte că el a devenit un anarhist încă din şcoala primară. Concertele punk rock la care mergea erau aproape întotdeauna invadate de skinheads. Pietre, sticle, coşuri de gunoi zburau prin văzduh. Dar oamenii stăteau neclintiţi umăr la umăr. Antek stătea şi el. El a fost lovit de două ori, a avut braţul fracturat, a pierdut trei dinţi. Dar nu a fugit.
"Antifa te face să simţi că poţi opune o rezistenţă adevărată. Să acţionezi în loc să bodogăneşti împotriva fasciştilor în faţa unei beri", spune el şi adaugă că dacă ar fi după el, i-ar elimina pe toţi o dată pentru totdeauna. Lumea ar deveni în sfârşit tolerantă şi oricine ar putea fi el-însuşi fără teamă. Acestea sunt vorbe fasciste? Antek face un gest nepăsător cu mâna. Este doar ură ordinară.
