Foto de Scpgt/flickr

Să tăiem vacile de lapte

Prăbuşirea preţului laptelui în aceste ultime luni în Europa, a determinat costurile producerii acestuia să devină mari, astfel încât unii crescători preferă să îşi sacrifice animalele decât să continue să producă în pierdere. Iată de ce producatorii cer menţinerea controversatei politici a cotelor şi subvenţiilor. Reportaj în nordul Italiei.

Publicat pe 20 octombrie 2009 la 13:21
Foto de Scpgt/flickr

"Vacile, din nefericire, nu au dreptul la alocaţii de şomaj, prin urmare...". Alessio Palestra, 32 de ani, este crescător la Belgioioso, aproape de Pavia. Ca la toţi ceilalţi crescători, cuvintele îi sunt calde şi atenţionate atunci când vorbeşte de animalele sale. "Vacile sunt scoase din grajduri cel mai adesea vara. Dar, în acest an, au fost scoase de două ori mai mult decât decât anul trecut". Dar în acest an, vacile nu au ieşit pentru a merge la păşune. Ci la abator. "Până anul trecut, le ţineam cât mai mult posibil. Şase sau şapte vaci au fost tăiate în şapte sau opt ani. Acum că laptele nu ne aduce nimic, anticipăm. Dacă vaca nu este în formă, o ducem la tăiat. În felul acesta avem mai puţine animale la mâncare şi facem economii. Mai mult, asta ne aduce nişte bani care ne permit să ieşim cu bine din sfârşitul de lună. Faptul că trebuie să trimitem animalele la abator mai repede decât ar trebui este exasperant. Astăzi, a fi crescător de animale a devenit o acţiune disperată".

Consiliul european al agriculturiis-a reunit pe 19 octombrie la Luxemburg [a decis acordarea a 280 de milioane de euro]. Şi mii de agricultori s-au adunat acolo pentru a protesta. Alessi Palestra, agronom, a preluat exploatarea unchiului său în 2004. În acel an, laptele îi era plătit cu 33,83 centime de euro/litru iar în anul următor cu 33,76. Anul trecut, acesta a crescut la 39,48 centime. "In prezent nu primesc decât 29 de centime pe litru şi sunt în pierdere. Eu am un contract cu o fabrică care la începutul anului îmi plătea 32 de centime. Apoi, mi-au trimis o scrisoare în care ziceau că au obţinut un preţ mai bun de la concurenţii mei. Pentru a nu rezilia contractul, a trebuit să revizuim tarifele". Aceasta se numeşte schimbare unilaterală a unui contract. "Dacă noile condiţii nu vă convin, puteţi rezilia contractul şi vă puteti vinde laptele la cine doriţi, mi-au scris aceştia. Pentru alţi crescători, situaţia a fost chiar mai rea. Cei care produceau pentru marile fabrici producătoare de parmezan şi gorgonzola, primeau între 27 şi 28 de centime pe litru. Dar costul pentru producerea unui litru de lapte este de 30 de centime pentru o vacă, şi asta doar pentru alimentaţia sa".

Anumiţi crescători îşi delocalizează exploataţia în România

Allesio Palestra este şi preşedinte al secţiei locale a producătorilor de lapte, care a aderat la Uniunea agricultorilor şi cunoaşte bine cifrele dezastrului : "conform calculelor noastre, un crescător care are 60 de vaci de lapte pierde 4000 de euro pe lună. Cel care are 200 pierde 15 000 de euro. Există exploatări care sunt în agonie, cele care trebuie să îşi închirieze terenurile. Am colegi care sunt la capătul puterilor. Pentru a plăti furajele şi "concentratele", un amestec pe bază de proteine, care conţine orz şi ulei de soia şi pentru a plăti chiriile, trebuie să intre în economiile familiei. Dacă situaţia nu se schimbă foarte repede, aceştia îşi vor desfinţa fermele. Entuziasmul pentru această meserie nu mai este decât o amintire îndepărtată. Angajatul meu care fixeaza aparatul de muls se trezeşte cu noaptea în cap, la 1h30, apoi revine pentru tura de la 13h30. Eu sunt în picioare la 5h30 şi lucrez până seara. Şi se întâmplă ca în timp ce iei masa, o vacă să nască şi tu să trebuiască să fi acolo. Uneori trebuie să te trezeşti noaptea pentru un viţel bolnav, şi toate astea pentru a pierde bani".

Newsletter în limba română

A te lansa în creşterea animalelor costă o avere. "În regiunea noastră, zice Ettore Prandini, proprietarul domeniului Morenica, la Lonato, aproape de Brescia (700 de bovine, din care 300 producătoare de lapte), dacă vreau să cumpăr 220 de vaci pentru a avea 100 bune pentru producţie, asta mă costă 250 000 de euro. Dar mai am nevoie şi de un adăpost şi de o sală de muls care, cu echipamente cu tot, ajung sa coste 1 milion de euro. Şi să nu uităm elementul cel mai scump, pământul : aici un hectar de teren costă 120 000 euro. Pentru 220 de capete, e nevoie de 66 de hectare, ceea ce ne duce la un total de 7 920 00 euro. Cei care sunt în chirie riscă să îşi piardă până şi cămaşa. Dacă preţul laptelui nu se schimbă, într-un an de zile cel puţin 15% din ferme vor fi abandonate. Câţiva au "delocalizat" deja exploatările şi s-au dus să producă în România, Bulgaria şi Estonia".

Cartea omologării poate fi jucată?

Ettore Prandini este preşedinte al Coldiretti, sindicatul agricultorilor din Brescia: "Zilele trecute, asociaţia noastră a încheiat un acord cu fabricile locale, care ne vor plăti 31 de centime pe litru de lapte. Un preţ corect este între 36 - 37 de centime, dar acest acord este dătător de speranţă".

"Din 2007 până la jumătatea lui 2009, am constatat o diminuare sensibilă a costurilor, de 12 până la 13%", adaugă acesta. Dar preţul laptelui a trecut de la 42 la 28 de centime. Consumatorii nu realizează acest lucru : pe raft, litrul de lapte continuă să coste între 1,30 şi 1,55 euro. În 2007, brânza "grana padano" era vândută cu 6,40 euro kilogramul de către producători. Astăzi, aceştia obţin cu un euro mai puţin pe kilogram. Dar pentru marea distribuţie, "grana padano" costă la fel ca în 2007, 11 euro pe kilogram.

Producătorii ar putea juca cartea omologării : "noi nu dorim să închidem frontierele", afirmă Prandini, "iar un război al preţurilor ne-ar duce la pierire". " 'Pulverizatorii' europeni, acum că nu mai sunt subvenţii europene pentru transformarea laptelui în pudră, ajung să-şi vadă laptele plătit cu doar 20 de centime pentru litrul de lapte. Dacă aceştia ar ajunge să câştige două sau trei centime în plus pe litru, noi nu am mai putea să le facem faţă. Dar consumatorul este cel care decide dacă doreşte sau nu calitate. Iar el nu poate să facă acest lucru decât dacă eticheta indică unde şi cum a fost produs laptele". Acum câteva zile, în centrul Paviei (nordul Italiei), crescătorii au format un cortegiu. Pe spatele unei vaci aceştia au pus două pancarde : "3,5 litri pentru o cafea" scria pe una; "17 litri pentru o băutură", pe cea de a doua. Două pancarde care ziceau mai mult decât orice discurs frumos.

POLITICA EUROPEANĂ

Plângând deasupra laptelui irosit

Europa este lider mondial atât din punct de vedere al al varietăţii produselor lactate cât şi al nivelului exporturilor. Dar a devenit victima propriului succes, observă Gazeta Wyborcza. După ani de dezvoltare intensivă, favorizat de generoasele subvenţii primite de la Bruxelles, sectorul produselor lactate este afectat astăzi de preţurile în scădere care au provocat falimentul multor fermieri europeni. Acesta este motivul pentru care fermierii forţează Comisia Europeană să intervină în procesul de achiziţionare al laptelui, să menţină subvenţiile pentru export şi să limiteze producţia, până cel puţin în 2020.

"UE este în faţa unei alegeri dramatice : dacă Europa vrea să îşi salveze piaţa produselor lactate, va trebui să se întoarcă la politica de protecţionism, lucru care nu este bine văzut de restul lumii şi de consumatorii europeni. Dacă nu va face acest lucru, sectorul produselor lactate europene va intra în colaps", scrie Gazeta Wyborcza. "În China şi India, productivitatea acestui sector este la fel de mare ca şi în ţările europene. Dar stocurile europene de produse lactate sunt sunt deja în creştere. UE a stocat deja 380 000 de tone de lapte praf, ceea ce înseamnă mai mult de jumătate din producţia sa anuală. Stocurile de unt din depozitele frigorifice europene au crescut cu 20 000 de tone, ceea ce înseamnă 10% din producţia anuală. Acesta stocuri ar putea fi exportate în ţările sărace ori aruncate pe pieţele europene. Dar ambele soluţii sunt destul de rele. Prima va determina piaţa să se întoarcă la o politică de protecţionism, cea din urmă va aduce preţurile mai jos chiar decât sunt în prezent, ceea ce va detemina un alt val de proteste ale fermierilor. Bruxelles trebuie să se gândească bine la decizia pe care o va lua".

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect