Nu veți mai avea nevoie de ele. Steaguri ale țărilor europene care iau parte la întâlnirea Ecofin.

Adio dulce suveranitate…

Dacă va fi aprobată de cele Douăzeci și Șapte, uniunea fiscală propusă de Angela Merkel și Nicolas Sarkozy va fi o nouă etapă decisivă spre federalismul european. Dar este toată lumea gată să plătească prețul pentru asta: renunțarea la autonomia bugetară a statelor?

Publicat pe 8 decembrie 2011 la 14:50
Nu veți mai avea nevoie de ele. Steaguri ale țărilor europene care iau parte la întâlnirea Ecofin.

Suveranitatea este în doliu în Europa. Se pregăteşte pentru următoarele zile cea mai mare renunţare la suveranitate la care sunt protagoniste vechile naţiuni europene de la tratatele de la Roma şi Maastricht. Cu primul tratat, în 1957, s-a cedat politica tarifară, punându-se astfel bazele pieţei unice.

Prin cel de-al doilea, în 1992, au dispărut monedele, simboluri naţionale până atunci pe acelaşi plan cu steagurile, şi politicile monetare (care permit fixarea tipurilor de dobânzi şi de schimb), punându-se în acelaşi timp bazele actualei crize ale datoriilor suverane. Prin acest summit se cere vechilor state să cedeze în integralitate politica bugetară, practic sufletul politic al statului naţional.

Nu există salvare în lumea globală pentru asociaţii vechii Europe dacă fiecare merge pe drumul său. Nu există nici măcar pentru ţările care joacă în liga superioară şi câştigă toate campionatele, Barça şi Real Madrid, adică Germania şi Franţa. Nu e vorba doar de a exista în lume, ci de a supravieţui în condiţii acceptabile, care nu înrăutăţesc în mod substanţial fantasticul tren al vieţii pe care l-am avut noi europenii în ultimii 30 de ani.

Mize mari în joc

Nu sunt în joc doar orgoliile naţionale, locurile în G20 sau în Consiliul de Securitate, adică, greutatea, influenţa şi vizibilitatea europenilor în lume; ci probleme mai apropiate şi tangibile cum sunt pur şi simplu bunăstarea noastră şi modul de viaţă, care se pot menţine în cadrul unei Uniuni Europene care funcţionează.

Newsletter în limba română

Transferul se suveranitate va face loc unei uniuni fiscale, dar aceasta va fi imperfectă, având în vedere că aceasta va ţine de o uniune a stabilităţii bugetare şi de austeritate în privinţa cheltuielilor, de solidaritate şi de creştere. Cel puţin deocamdată. Metoda utilizată nu va fi una comunitară, cu Parlamentul, Tribunalele europene şi Comisia drept protagonişti, fapt identificat mai degrabă cu federalismul şi europenismul.

Va fi interguvernamental şi nu îi va presupune pe toţi cei 27 de asociaţi. Unii pentru că nu vor, cum ar fi Marea Britanie; alţii pentru că nu ştiu dacă vor, cum ar fi Danemarca, şi alţii pentru că, în ciuda faptului că vor nu au decis încă să facă acest pas, cum ar fi Polonia.

Cele două puteri europene care s-au luptat cel mai mult între ele, cu armele în mâini în trei ocazii, prin condiţia lor de state suverane ambiţioase şi câteodată doritoare de expansiune, sunt cele care vor începe această lichidare. Nimeni altcineva nu poate să o facă. Este probabil ca doar ei să o poată face. Şi o vor face având rolurile principale în întreaga istorie a uniunii europene, chiar dacă va fi în detrimentul propriei sale suveranităţi.

De la motor la întreaga mașinărie

Franţa şi Germania au fost motorul european de la fundarea Uniunii, dar acum sunt mult mai mult decât un motor, sunt chiar maşina. Până la punctul în care proiectul pe care îl vor prezenta la Bruxelles este gândit ca să poată merge chiar şi în cazul extrem şi improbabil în care doar aceste două ţări vor fi dispuse să-l pună în funcţiune.

Aceasta nu mai este o conducere europeană, este o Europă franco-germană, federalismul a doi asociaţi care invită să li se alăture toţi cei care o doresc. Şi dacă intrăm în detalii, vedem că simetria aparentă ascunde concepte germane şi o retorică franceză, cu sigiliul lui Merkel şi pompa şi morga lui Sarkozy.

Ne întoarcem astfel la un punct de plecare anterior creării monedei unice. Euro se va transforma într-o marcă europeană, la fel cum înainte toate monedele europene, inclusiv francul francez, se pliau şi urmau marca germană în fluctuaţiile monetare. Iar Europa se va împărţi în două, ţările din zona euro, împreună cu cele care încă nu sunt acolo dar vor să intre la un moment dat, şi ţările care nici nu sunt acolo, nici nu sunt aşteptate, la fel ca înainte de aderarea Marii Britanii, când exista o puternică Asociaţie European a Liberului Schimb (AELS), alternativă pentru pe atunci protecţionistele comunităţi europene.

Pe scurt, vom face o Europă fără europenism sau un “federalism fără federalişti”. Din nou, cu speranţa atât de europeană şi mereu înnoită ca într-o zi funția va sfârși prin a crea organul, adică, europenismul şi federalismul politic care acum lipsesc.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect