Alegeți o limbă
Summiturile trimestriale dintre Rusia şi Uniunea Europeană crează impresia că cei doi parteneri se urăsc, dar dansează menuetul pe dezacordurile momentului pentru că au nevoie unul de celălalt. Summitul care tocmai a avut loc la Bruxelles, între Dimitri Medvedev şi gazdele sale europene, Herman Van Rompuy şi José Manuel Durão Barroso, nu a fost o excepţie.
Interesele comune sunt numeroase şi valorile respective aproape incompatibile. Rezultat: summiturile nu ajung niciodată până la despărţire, dar nici nu permit stabilirea unei relaţii durabile. Rusia acoperă un sfert din nevoile de gaz ale Europei şi o cincime din cele de petrol. Şi, cât timp conducta de gaz trans-caspică şi alte proiecte nu se vor fi realizat, situaţia nu va evolua. Mai mult, în aceste vremuri funeste, Europa aşteaptă cu nerăbdare ca Rusia să-i împrumute cele 10 miliarde de dolari pe care ţara este în măsură să le furnizeze fondului de salvare european, prin intermediul FMI, cum a asigurat din nou consilierul economic al lui Medvedev.
Moscova are nevoie de Europa dar şi Europa de Moscova
Dar, la rândul său, Rusia este dependentă de Germania, cel mai mare partener economic al ei, şi de Europa în general, care îi cumpără jumătate din ceea ce vinde. Moscova are nevoie de Europa la fel de mult cât Europa de Moscova. Iată cum stă treaba cu interesele comune. Iar valorile? Europa vrea ca Rusia să nu mai împiedice încercările de a opri Iranul şi de a submina tiranul din Siria, şi, desigur, să înceteze să mai fie o autocraţie atât de ne-prezentabilă.
Dar [prim-ministrul Vladimir] Putin, care tocmai a recurs la fraudă electorală pentru a-şi menţine [partidul său] Rusia Unită la cârma Dumei [camera deputaţilor] şi care este pe cale să recidiveze pentru întoarcerea lui la preşedinţie în martie, are alte planuri. El visează să dea înapoi ţării sale locul de putere internaţională de pe vremea ţarilor şi apoi a comuniştilor.
Un Braţ de Fier între doi ciungi
Atunci când interesele unesc şi valorile divizează, interesele sunt cele care predomină, după cum se vede din summitul de ieri. Cu toate acestea, trebuie să fie respectată eticheta. Aproape şoptind la urechea vizitatorului, Van Rompuy s-a declarat deci "preocupat de iregularităţile" electorale. Un eufemism delicios. Medvedev nu avea nici el interes să dea muniţii opoziţiei din ce în ce mai curajoase din ţara sa luând calea unei confruntări făţişe cu executivul de la Bruxelles,, care ar fi amplificat percepţia de izolare internaţională a Rusiei. De unde tonul său prietenos, în timp ce Putin trăgea cu tunul de la Moscova împotriva Washingtonului. O sincronizare perfectă.
Într-un moment în care Europa este slăbită financiar şi politic, şi în care Rusia, pentru prima dată de zece ani încoace, este expusă unui risc de rebeliune internă, acest summit semăna cu un Braţ de Fier între doi ciungi. Cum se poate rezolva o astfel de situaţie în lumea diplomaţiei? Nimic mai simplu: discutând despre vize. Şi asta este ceea ce au făcut şi unii şi ceilalţi pentru a afişa ceva rezultate finale. Rusia şi Europa au făcut primul pas pentru ca într-o bună zi să nu mai fie vize. Fantastic.
Din Chişinău
1984 în 2011
“Anul 1984, în versiunea 2011”, remarcă la Chişinău, cotidianul Timpul.
Întărirea parteneriatului cu Rusia va izola şi mai mult Marea Britanie de UE. Vă mai amintiţi super-statele prevăzute de George Orwell în romanul ‘1984’? Marea Britanie face parte din Oceania, alături de Americi şi Australia. Eurasia cuprinde actuala UE plus fosta URSS. Blocul ‘continentalilor’ (Franţa şi Germania, prima fiind partenerul slab) domină UE, iar ‘factorul de echilibru’ britanic este înlăturat.
Ne aflăm în faţa unui fapt care nu poate fi negat, mai arată Timpul: occidentalii se apropie tot mai mult de Rusia –
Germania are un parteneriat de securitate cu Moscova (Memorandumul Merkel-Medvedev), o conductă separată de gaze naturale (Nordstream, care a cam aruncat în aer politica energetică europeană comună), iar Franţa a început să vândă tehnică militară Rusiei (navele de desant Mistral).
