Bruxelles lansează operaţiunea “fără Orbán”

A fost nevoie de un an şi jumătate pentru ca Viktor Orbán să ajungă pe tuşa politicii europene. Aceasta nu este jenant numai pentru noi, ci şi pentru guvernele occidentale care nu prea ştiu ce să facă cu fostul lor aliat.

"Occidentul îl poate înlătura pe Viktor Orbán?", mă întreabă un prieten. La urma urmei, a făcut-o cu Berlusconi în Italia şi cu Papandreu în Grecia şi a pus în locul lor oameni de încredere, tehnocraţi din lumea finanţelor, oameni mai previzibili şi mai rezonabili. Miza era mare, deoarece era vorba de două state din zona euro iar Bruxelles (de fapt, Berlinul şi Parisul) se temea că incertitudinea politică şi economică ar fi putut afecta stabilitatea întregii zone. Ei au salvat ceea ce putea încă fi salvat.

Dar Ungaria nu face parte din zona euro şi în definitiv doar băncile austriece se îngrijorează cu adevărat gândindu-se la noi - deşi este adevărat că se îngrijorează puternic. Ameninţarea de ieri a Comisiei Europene de a lansa împotriva noastră proceduri de sancţiune indică faptul că tentativele extreme ale guvernului de a-şi menţine puterea şi politica lui economică neortodoxă încep să îngrijoreze serios Bruxelles.

"Cazul maghiar", nici simplu nici uşor de rezolvat

Dar "cazul maghiar" nu este atât de simplu: nu este aşa de uşor să destitui un prim-ministru de "dinafară", când a fost ales cu o majoritate de două treimi în Parlament. În plus, opoziţia este în ruine. Orice s-ar zice, mandatul democratic este important în ţările membre ale Uniunii Europene, pentru că se află la baza puterii oricărui om politic.

Doar în mod provizoriu, şi în caz de necesitate extremă, se face apel la guverne de tehnocraţi, deoarece chiar şi în Occident, majoritatea politicienilor se tem de ei, fiindcă aceştia nu au urcat toate treptele vieţii politice şi nu au primit niciun mandat din partea poporului. În cazul Ungariei, trebuie de asemenea luat în considerare faptul că o presiune prea mare poate avea un efect opus faţă de cel dorit şi poate da apă la moara celor de la Jobbik [partidul maghiar de extremă dreapta].

Schimbarea sau plecarea

În prezent, sunt probabil la studiu două scenarii posibile pentru noi. Primul - şi avertismentul de la Bruxelles merge în acest sens - este că i se dă încă o şansă lui Viktor Orbán dacă acesta dă dovadă de mai multă flexibilitate în ceea ce priveşte legea asupra Băncii Centrale [care sporeşte controlul guvernului asupra acesteia] şi pensionarea judecătorilor [văzută ca o modalitate de a epura magistratura]. Şi mai ales dacă el este gata să-şi regândească politica economică în cursul negocierilor cu FMI. Desigur nu l-ar lua în braţe, dar în Europa, în politică, se uită repede. Merită să amintim indignarea stârnită de către cancelarul austriac Wolfgang Schüssel, atunci când în 2000 a format un guvern de coaliţie cu Partidul Libertăţii, al lui Jörg Haider. Scandalul apoi s-a calmat şi Schüssel a putut să guverneze fără a fi stânjenit, până în 2007.

Dacă schimbarea politică cerută este, pentru guvernul actual, greu de aprobat de către opinia publică, ba chiar greu de crezut, există un al doilea scenariu posibil: prin intermediul reţelei PPE [Partidul Popular European, din care Fidesz face parte] va trebui găsit cineva din acest partid al primului ministru care să poată lua locul şefului guvernului.

Totuşi nimic nu este încă stabilit şi, desigur, acesta este cu adevărat scenariul-catastrofă de ultimă instanţă.

Contrapunct

Presiuni contraproductive

În faţa perspectivei unor sancţiuni ale Ungariei de către UE, cotidianul de dreapta Magyar Nemzet comparăpresa social-liberală cu staliniştii maghiari, "care s-au întors cu tot atâta ură împotriva patriei lor. Este totuşi uimitor că jurnaliştii de stânga sunt fericiţi să vadă ţara noastră criticată şi pedepsită". Ziarul merge până la a se asigura chiar că "până şi comisarul european Olli Rehn este mai obiectiv decât stânga maghiară, recunoscând faptul că acţiunea UE pentru infracţiune bugetară împotriva Budapestei ar fi uluitoare". Comisarul pentru afaceri economice şi monetare a explicat doar că ar putea părea surprinzător să sancţionezi Budapesta în timp ce deficitul său ar putea fi sub 3% în 2011, dar că această cifră se datorează numai naţionalizării unui fond privat de pensii.

Totuşi, consideră Magyar Nemzet, nici Comisia Europeană, nici Statele Unite, care critică de asemenea guvernul Orbán, "nu văd efectul de bumerang pe care noi îl simţim acut: ungurii vor considera atacurile împotriva guvernului lor drept atacuri împotriva ţării".

Un punct de vedere împărtăşit de săptămânalul bucureştean Revista 22:

Cea mai mare greşeală a cancelariilor occidentale ar fi să creadă că pot acţiona în cazul lui Orbán aşa cum au procedat cu Silvio Berlusconi sau cu Giorgios Papandreu. Orbán are sprijinul necondiţionat al preşedintelui Ungariei, Schmitt Pal, şi pe cel al maghiarilor. A fost ales în 2010 cu voturile a peste 50% dintre maghiari. [...] Presiunea externă pentru înlăturarea lui Viktor Orbán de la putere poate avea consecinţe mai grave, prima dintre ele fiind ascensiunea partidului de extremă dreapta Jobbik.