Bucureşti, 16 ianuarie. În timpul manifestaţiei "indignaţilor", Piaţa Universităţii.

Cine sunt aceşti “indignaţi” care sfidează politicienii

De aproape o săptămână, mii de persoane din toate orizonturile manifestează la Bucureşti şi în alte oraşe din ţară împotriva austerităţii şi a corupţiei care putrezesc sfera politicii. Ar fi timpul, crede un sociolog român, ca guvernul să îi ia în serios.

Publicat pe 19 ianuarie 2012 la 16:30
Bucureşti, 16 ianuarie. În timpul manifestaţiei "indignaţilor", Piaţa Universităţii.

"E, poate, cea mai neomogenă demon­straţie de protest la care asist în Româ­nia", scrie sociologul Mircea Kivu în România liberă.

Atât prin parti­ci­panţi (pensionari, studenţi, revoluţionari, intelectuali, disponibilizaţi, suporteri, cân­tăreţi...), cât şi prin revendicări: salarii, pensii, taxa auto, des­fiin­ţarea partidelor, revizuirea unor hotărâri judecătoreşti, Roşia Montană, anularea Legii Dragomir, independenţa faţă de finanţa mondială, demisia lui Băsescu (singura comună, dar şi cea mai greu de negociat). Un numitor comun: indignarea.

Diversitatea tipologică im­plică şi una comportamentală. Spre deosebire de 1990, acum Piaţa nu mai este populată majo­ritar de intelectuali cu conştiinţă civică, care şi-au însuşit (măcar formal) arta dialogului în simpozioane. Printre revoltaţi sunt şi „margi­nali", băieţii de cartier, mem­brii găştilor, nemulţumiţi şi ei - ca toată lumea - că nu-şi găsesc de lucru, că li s-au tăiat presta­ţiile sociale, că se scumpesc toate alea, că poliţia protejează reţelele de cămătari şi proxe­neţi şi pe ei îi arde cu pulanele pentru orice matrapazlâc. Ne place sau nu, sunt şi ei parte a societăţii civile.

Se pare însă, scrie mai departe Kivu, că

Newsletter în limba română

ultraşii au fost identificaţi, arestaţi, izolaţi. Protestele se desfăşoară, în sfârşit, paşnic. Jandarmii îi controlează pe toţi cei suspecţi, operează arestări (113, luni seară). Guvernul îşi exprimă deplina înţelegere faţă de nemulţumirile protestanţilor, le respectă dreptul democratic de a manifesta în locuri special amenajate, dar nu-şi schimbă cu nimic conduita. Aşteaptă venirea unui viscol providenţial sau a plictisului, care să gonească oamenii din Piaţă. Parcă am mai auzit soluţia: 'Lăsaţi-i să fiarbă în suc propriu' (pentru cititorii mai tineri - Iliescu, aprilie 1990).

Citiţi articolul în întregime pe site-ul România liberă.

Vox populi

“Toţi sunt corupţi!”

Populaţia nu mai are încredere în nimeni, nici în cei aflaţi la putere, nici în opoziţie; acesta este nivelul de nemulţumire la care s-a ajuns”, scrieEvenimentul Zilei pe prima pagină. De acum înainte, fie că se vor aduna în simbolica Piaţă a Universităţii, locul revoluţiilor române, începând cu cea împotriva lui Nicolae Ceauşescu, din 1989, sau oriunde altundeva în ţară, “protestatarii vor pune semn de egalitate între Uniunea Social-Liberală (USL, aflată în opoziţie) şi Partidul Democrat Liberal (PDL, aflat la putere)”, explică ziarul Evenimentul Zilei.

Dacă, în privinţa PDL, explicaţia protestelor constă în măsurile de austeritate foarte dure care au fost impuse, opoziţia plăteşte pentru “scandalurile interne care au erodat încrederea electoratului, şi pentru discursul politic care nu răspunde priorităţilor populaţiei”, apreciază Evenimentul Zilei în ziua în care opoziţia a convocat un miting de amploare împotriva Guvernului condus de Emil Boc.

În privinţa preşedintelui Traian Băsescu, acesta nu ar trebui să se teamă prea mult pentru fotoliul său, conform publicaţiei Frankfurter Rundschau:

Manifestanţii nu pot spera la susţinerea Uniunii Europene pentru că, prin politicile de austeritate, autocratul de la Bucureşti încă este bine-văzut. Mandatul preşedintelui – ultimul, conform Constituţiei – se încheie abia în 2014. Dar acest lucru nu va însemna neapărat ieşirea sa din viaţa politică: pseudonimul său, ‘Putinescu’, evocă o perspectivă sumbră.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect