Alegeți o limbă
Gata, au început “liberalizările”. Programul magazinelor deja a fost schimbat; [de la 1 ianuarie, comercianţii care vor pot deschide 24 de ore din 24]. Se prefigurează înlăturarea a numeroase obstacole administrative în diverse domenii de activitate care până acum aveau reglementări stricte: gestionarea farmaciilor, activitatea de taximetrie, firmele mici şi multe alte profesii. Un puternic spirit concurenţial ar putea apărea în Italia.
În Italia există deja un clivaj între sectoarele protejate şi cele expuse concurenţei internaţionale, în special concurenţei provenind din partea producătorilor din state emergente precum China, India, Indonezia, Brazilia etc.
Sectoarele deschise concurenţei, în principal aproape întreaga industrie a manufacturilor şi alte segmente (este vorba în special de produse ce pot fi comercializate la distanţe mari de locul în care sunt realizate), s-au confruntat în ultimii ani cu schimbări dramatice: presiuni extrem de mari asupra preţurilor, multiplicarea competitorilor, atât pe piaţa externă, cât şi pe cea italiană, necesitatea reorganizării companiilor, restructurarea sistemului de producţie, necesitatea eficientizării activităţilor şi inovaţia. Este suficient un tur al ramurilor industriale italiene pentru a înţelege cât este de dificilă supravieţuirea pe piaţă în fiecare zi, pe fondul concurenţei internaţionale acerbe.
Pe de altă parte, există segmente importante ale economiei italiene care nu sunt expuse concurenţei provenind din China sau din Brazilia. Este vorba, la modul general, de sectorul serviciilor.
Un inginer câştigă 1 600 de euro, un notar 5 000
În acest context, apare problema inegalităţii între sectoarele expuse concurenţei internaţionale şi cele protejate de aceste tendinţe. Să ne gândim la miile de angajaţi care şi-au pierdut locurile de muncă din cauza concurenţei companiilor manufacturiere, să ne gândim la sutele de oameni de afaceri care şi-au pierdut firmele, la reducerile salariale în sectoarele expuse concurenţei externe, să ne gândim cât de dificil este să rezişti pe piaţă în domenii competitive precum cele industriale.
În schimb, veniturile angajaţilor din segmentele protejate au crescut mai mult decât cele ale angajaţilor din domeniile deschise concurenţei externe. Oare este corect ca domeniile care beneficiază de licenţe speciale să poată stabili preţuri mari şi ca cei care nu pot face acest lucru - pentru că sunt expuşi concurenţei chineze sau indiene - să rişte falimentul?
Este corect ca un tânăr inginer care a absolvit facultatea cu note mari să câştige 1 600 de euro pe lună în timp ce un absolvent al Facultăţii de Drept care lucrează ca notar să aibă venituri cuprinse între 5 000 şi 7 000 de euro lunar?
Este corect ca un taximetrist (care nu are o calificare specială, ci doar un permis de conducere) să câştige între 3 500 şi 5 000 de euro pe lună, în timp ce un mecanic să aibă un venit de doar 1 150 de euro?
Liberalizarea are ca obiectiv scăderea tarifelor, diminuând veniturile celor care deţin licenţe speciale. O concurenţă mai mare înseamnă mai multă atenţie acordată clientului final, scăderea preţurilor, creşterea inovaţiei, îmbunătăţirea serviciilor. Concluzia: liberalizarea are scopul protejării consumatorului final. Iar acest lucru este corect.
Şi nu doar atât. Prin liberalizarea programelor magazinelor, spre exemplu, este clar că sunt favorizaţi marii distribuitori în defavoarea celor mici. Prin liberalizarea procedurilor acordării licenţelor de taximetrie începe un proces de schimbare în acest sector. Dacă mergeţi la New York, veţi vedea că aproape toţi şoferii de taxi sunt imigranţi de primă generaţie.
La Washington, mulţi şoferi de taxi sunt imigranţi africani care au venit de curând în Statele Unite. În oraşele americane există companii de taxi, iar şoferii sunt simpli angajaţi cu venituri mici. Economiile ample care se pot realiza în acest fel, prin cumpărarea şi întreţinerea taxiurilor, stimulează reducerea tarifelor.
O transformare cu adevărat dorită?
Dar suntem siguri că dorim o schimbare atât de profundă din punct de vedere social? Şi ce se poate spune despre interesele legitime ale persoanelor care au achiziţionat licenţe de taxi plătind 200 000 de euro, iar după liberalizarea acestui sector rămân deţinătorii unor licenţe care şi-au pierdut mult din valoare? Este clar că mecanicul care şi-a pierdut locul de muncă este într-o situaţie mult mai dificilă, la fel ca şi tânărul inginer care a studiat cinci ani şi care a rămas fără slujbă.
Prin măsura liberalizării se urmăreşte creşterea oportunităţilor pentru tinerii care doresc să activeze în anumite domenii de activitate: tinerii arhitecţi, tinerii farmacişti, tinerii care doresc să devină şoferi de taxi şi alţii. Eliminarea obstacolelor în domeniile care până acum aveau reglementări stricte înseamnă creşterea posibilităţilor pentru cei care nu au locuri de muncă.
Tarifele ridicate pentru multe servicii, favorizate de lipsa concurenţei, constituie una din cauzele pierderii competitivităţii industriei italiene, fiind afectate în special micile firme italiene.
Creşte competitivitatea
Creşterea concurenţei în sectorul serviciilor publice reprezintă o modalitate de reducere a costurilor de transport, a tarifelor la energie, a preţurilor serviciilor legale, a creditelor, asigurărilor; în acest fel, produsele italiene vor deveni mai competitive pe pieţele internaţionale.
Dar rămân două probleme: Cum se poate gestiona trecerea de la un sistem care nu este de piaţă (economia italiană de acum) la un sistem deschis? Suntem siguri că dorim şi schimbările sociale asociate tranziţiei la un sistem exhaustiv de tip economie de piaţă?
În cazul serviciilor de taxi, o soluţie ar fi acordarea unei licenţe suplimentare fiecărui taximetrist, cu posibilitatea de a o vinde sau de a o bloca pentru compensarea parţială a pierderii valorii licenţei iniţiale. Dar ce se va întâmpla dacă magazinele mici vor dispărea treptat şi se va schimba profund peisajul urban din Italia?
Deţinătorii de licenţe de taxi nu trebuie demonizaţi, şi nici proprietarii magazinelor mici. Temerile lor trebuie înţelese. Nimic nu este alb sau negru, cum de multe ori se sugerează. Problemele sunt complexe, iar soluţiile trebuie să fie unele bine-structurate. Totul este inversul “politicii de tip spectacol” din ultimii 20 de ani.
Manifestaţii
O ţară paralizată şi care protestează
Mai multe categorii profesionale vizate de măsurile de liberalizare şi de creşterile anumitor taxe au intrat în grevă în ultimele zile, scrie La Repuubblica. Începând cu şoferii: pentru a protesta împotriva creşterii preţului motorinei, ei blochează autostrăzile iar alimentele perisabile încep să lipsească în mai multe oraşe, în timp ce numeroase uzine sunt închise din lipsă de provizii. Taximetriştii au manifestat în toată ţara împotriva liberalizării licenţelor iar pescarii împotriva combustibilului mai scump, în timp ce mişcarea numită “forconi” [furcile, amintind de revoluţiile ţărăneşti] exprimă nemulţumirea generală a agricultorilor, artizanilor, studenţilor şi lucrătorilor independenţi şi ia amploare în Sicilia şi în Sardinia.
