Masa de Revelion pentru cei fără domiciliu fix, organizată de primăria din Atena, în 1 ianuarie 2012.

Mizeria în vremea “dictatului” economic

În timp ce negocierile privind ştergerea parţială a datoriilor greceşti continuă, primarul din Atena oferă două mese pe zi salariilor concediaţi, victime ale planurilor de austeritate şi ameninţaţi de foamete. O situaţie pe care unii greci nu ezită să o compare cu vremea Ocupaţiei.

Publicat pe 30 ianuarie 2012 la 13:39
Masa de Revelion pentru cei fără domiciliu fix, organizată de primăria din Atena, în 1 ianuarie 2012.

În fiecare zi, aceeaşi scenă: la amiază, o mulţime de oameni aşteaptă în tăcere în faţa porţilor primăriei din Atena, aproape de Piaţa Omonia. Câţi sunt? O sută? Mai mulţi? "Seara, sunt de două-trei ori mai mulţi", suspină Xanthi, o tânără însărcinată de primărie cu "gestionarea mulţimii". Atmosfera este tensionată atunci când în sfârşit se deschid porţile, şi o coadă lungă se formează până la taraba unde se distribuie un Coca-Cola Light şi un fel de piure de cartofi într-un castron de plastic. Se aud ţipete, certuri, totul trebuie să meargă foarte repede: distribuţia nu durează decât o jumătate de oră.

În mijlocul câtorva marginali şi bătrâni cu haine uzate, se poate vedea imediat această nouă clasă de cetăţeni, până în prezent neobişnuiţi să cerşească mâncare. Majoritatea dintre ei refuză să vorbească cu jurnaliştii. "Le este ruşine", spune Sotiris, 55 de ani, care se află şi el la şomaj după ce a lucrat douăzeci de ani într-o întreprindere de securitate şi pază. "Dar în Grecia, alocaţiile de şomaj nu durează decât un an", aminteşte acesta.

"Cerşetorii cu iPhone"

În Grecia, ei sunt numiţi "neo-săracii" sau "Cerşetorii cu iPhone": salariaţi daţi afară dintr-una din multele IMM-uri care au dat faliment, funcţionari concediaţi în urma măsurilor de austeritate luate de doi ani încoace.

Ei sunt toţi la şomaj, în timp ce economia îi împinsese să se împrumute în timpul vremurilor de fast. Care nu sunt atât de depărtaţi, de altfel: între 2000 şi 2007, Grecia afişa încă o rată de creştere promiţătoare de 4.2%. Apoi, criza bancară din 2008 şi anunţul fulgerător al unui deficit bugetar record de 12.7% din PIB, la sfârşitul anului 2009, au dărâmat, asemeni unui castel de cărţi, o economie cu baze prea fragile pentru a rezista jocului speculativ al pieţelor.

Newsletter în limba română

Munca la negru, evaziunea fiscală, administraţia ineficace: relele sunt bine cunoscute şi o mare parte a populaţiei acceptă necesitatea reformelor structurale cerute de "Merkozy", aşa cum este numit aici tandemul Angela Merkel - Nicolas Sarkozy, cel care domină negocierile la Bruxelles.

Dar planurile de austeritate impuse ţării, începând cu primăvara anului 2010, nu trec bine. Ele afectează în primul rând salariaţii şi pensionarii, al căror revenit s-a micşorat sau chiar s-a evaporat atunci când au fost concediaţi, iar impozitele lor, reţinute la bază, au crescut exponenţial. Rezultatul? În doi ani, numărul de persoane fără domiciliu stabil a crescut cu 25% şi foametea a devenit o preocupare de zi cu zi pentru unii dintre ei.

"Copiii veneau la consultaţie cu stomacul gol..."

"Am început să-mi fac griji atunci când am văzut unul, apoi doi, apoi zece, din ce în ce mai mulţi copii care veneau la consultaţie cu stomacul gol, fără să fi mâncat nimic în ajun", spune Nikita Kanakis, preşedinte al filialei greceşti a Medecins du Monde.

În urmă cu vreo zece ani, ONG-ul francez a deschis o filială în Grecia, ca răspuns la afluxul brusc şi masiv de imigranţi ilegali fără resurse. "De un an încoace, grecii sunt cei care vin la noi. Oameni din clasa de mijloc care, pierzându-şi drepturile sociale, nu mai au dreptul la spitalul public. Şi de şase luni, noi le distribuim de asemenea alimente, ca în ţările din lumea a treia", constată dr. Kanakis, care îşi pune o întrebare: "Problema datoriei este reală, dar cât de departe pot merge cerinţele celor de la Bruxelles, atunci când copii care trăiesc la doar trei ore de zbor cu avionul de Paris sau Berlin nu mai pot să aibă îngrijiri medicale sau să se hrănească cum trebuie?"

Joi, o scenă neobişnuită s-a desfăşurat în inima Atenei, în Piaţa Sintagma, în faţa Parlamentului: agricultori veniţi din Teba, la 83 de km de capitală, au distribuit gratuit 50 de tone de cartofi şi de ceapă. Anunţată la televizor, distribuirea s-a transformat rapid într-o răzmeriţă. Toată lumea s-a năpustit asupra tarabelor. Din nou certuri, ţipete. "Nu am mai văzut aşa ceva de la Ocupaţie", se mâhneşte Andreas, care priveşte spectacolul de la distanţă. Ocupaţia germană din timpul celui de-al doilea război mondial provocase o foamete cumplită, care a rămas în amintiri.

Cuvântul revine des pentru a descrie foamea care loveşte clasele de mijloc, dar şi cu referire la dictatele executivului de la Bruxelles, şi cu atât mai mult ale Berlinului. "La fiecare trei luni, suntem ameninţaţi cu falimentul imediat şi ni se porunceşte să strângem şi mai mult de gât săracii. Banii care ne sunt promişi? Sunt împrumuturi care servesc doar de a rambursa creditorii!", exclamă Andreas.

Premierul Lucas Papademos excelează prin tăcere

Angajat într-o companie de transport maritim, el râde când menţionează eventualitatea de a anula a treisprezecea şi a paisprezecea lună a angajaţilor din sectorul privat. Ca şi mulţi alţi patroni, al lui nu-i mai plăteşte salariile de luni de zile. "Patronii au drept pretext criza pentru a evita plata angajaţilor", se plânge el. Apoi, întorcându-se spre fostul Palat Regal care găzduieşte Parlamentul, el adaugă: "Aici se află 300 de cretini care urmează un guvern neales de popor. Lor le-a scăzut stilul de viaţă? Funcţionarii Adunării primesc încă şaisprezece luni de salariu şi nimănui nu-i pasă la Bruxelles".

Departe de a fi stârnit, ca în Italia, un avânt naţional faţă de criză, Lucas Papademos, primul ministru "tehnocrat" numit în noiembrie, iese în evidenţă mai ales prin tăcere. În timp ce ţara îşi negociază din nou supravieţuirea promiţând noi măsuri de austeritate, singurul interviu pe care l-a dat a fost pentru ... The New York Times. Andreas este convins: "Trăim într-o dictatură economică. Iar Grecia este laboratorul în care se testează rezistenţa popoarelor. Apoi, va veni rândul celorlalte ţări din Europa. Nu va mai exista nicio clasă de mijloc".

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect