Covor într-un bazar din Istanbul Foto : Markb120/Flickr

Credinţa nu deschide uşa paradisului

Referendumul elveţian asupra minaretelor a reaprins dezbaterea privind locul Islamului în Europa. Filozofului musulman Tariq Ramadan, care pune accentul pe contribuţia musulmană în cultura vechiului continent, jurnalistul Arcadi Espada îi răspunde că religia nu este un element de superioritate morală.

Publicat pe 2 decembrie 2009 la 18:44
Covor într-un bazar din Istanbul Foto : Markb120/Flickr

Îl înţeleg (mai mult sau mai puţin) pe Tariq Ramadan atunci când spune în ultima ediţie al ziarului El Mundo că este "foarte greu pentru cetăţeanul de rând să accepte noua prezenţă musulmană ca un factor pozitiv". Pentru Dl Ramadan, această dificultate este parte a ceea ce el numeşte "controversele neplăcute" despre Islam. Şi filosoful citează câteva: "violenţa, extremismul, libertatea de exprimare, discriminarea dintre sexe, căsătoriile forţate".

Dar Tariq Ramadan trebuie să recunoască faptul că tot ceea ce influenţează libertatea şi viaţa nu este o dezbatere inutilă, iar controversele pe care le citează le influenţează pe deplin. Prin urmare, nu este atât de inimaginabil ca opinia publică europeană să se ferească de musulmani. În numele lui Allah se săvârşesc toate aceste lucruri dezagreabile, chiar dacă nu mă îndoiesc că numeroase acte de bunătate pot fi la fel făcute în numele lui.

Şi totuşi, nu aici este problema fundamentală a dezbaterii, nici motivul divergenţelor europene, sau chiar al dispreţului detectat de Dl Ramadan. Pentru a fi sincer, şi analizându-mă ca european, aş vrea să-l întreb de ce musulmanii ar fi un factor pozitiv ? Un musulman este definit de credinţa lui, şi numai de ea. De ce laicitatea europeană ar trebui să admită ca fiind "pozitivă" prezenţa celui a cărei singură carte de vizită este credinţa ? Am recunoaşte noi ca cineva să se prezinte într-un spaţiu public spunând: "sunt catolic, ceea ce este un factor pozitiv ?" Una dintre valorile importante din Europa, câştigate greu, este faptul că religia nu deschide uşile paradisului moral. Religia nu este decât un factor, extrem de discutabil. Pot accepta, făcând abstracţie de orice generalizare ambiguă, ca Tariq Ramadan să descrie prezenţa arabă ca fiind pozitivă. Ca şi cum ar zice acelaşi lucru despre prezenţa chineză. Dar eu nu pot vedea ce ar putea fi pozitiv în introducerea de purtări dictate de religie.

Este probabil ca respingerea minaretelor în Elveţia să fie rezultatul rasismului şi al intoleranţei pe care le presupun unii credincioşi şi laici. Dar poate că există, de asemenea, un motiv mai subtil şi delicat, care ar trebui luat în considerare. Astăzi, mulţi europeni privesc vechile biserici creştine, cu o privire complet lipsită de credinţă. Ei le consideră ca ceea ce sunt: simple edificii culturale. Este mult mai greu cu minaretele. Şi de asemenea cu toate vestigiile arhitecturale musulmane rămase în Spania. În minarete, vechi şi noi, singura dominantă, despotică, este religia.

Newsletter în limba română

DEZBATERE

Pierderea identităţii şi frica de islam

"Până nu de mult, numeroşi europeeni credeau în regii şi reginele lor, agitau steaguri, cântau imnul naţional şi învăţau episoade eroice din istoria lor. Patria lor era casa lor. Identitatea nu era văzută ca o problemă", afirmă scriitorul şi jurnalistul Ian Buruma în Corriere della Sera. "Trăim în majoritate într-o lume laică, liberală, fără visuri. Europenii sunt mai liberi ca niciodată: preoţii nu ne mai spun ce să facem şi ce să credem. Dar această libertate are un preţ: ruperea de credinţă nu a generat întotdeauna fericire, ci dimpotrivă, a provocat confuzie, frică, resentimente. Musulmanii sunt invidiaţi căci au încă credinţă în ceva, ştiu cine sunt şi au valori pentru care merită să mori",cel puţin din punctul de vedere al europenilor.

"Minaretele înalte şi feţele acoperite reprezintă o ameninţare, căci învârtesc cuţitul în rana celor care au suferit pierderea credinţei lor". Ceea ce putem spera, este ca "democraţiile liberale să iasă din această perioadă proastă, ca ele să reziste presiunilor demagogiei şi ca ele să parvină să-şi reţină pulsiunile violente". Ar trebui să existe măcar mai puţine referendumuri, deoarece, împotriva a ceea ce credem, "ele slăbesc democraţia, obligând responsabilii să accepte sentimentele viscerale ale înfuriaţilor, în loc să guverneze cu bun simţ".

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect