Negocierea pentru finalizarea acordului nu era nici câştigată dinainte şi a şi reţinut până noaptea târziu miniştrii de Finanţe ai Uniunii monetare. Au trebuit să fie depăşite multe piedici grele. Desigur, preţul acestei noi şanse care ne-a fost acordată ieri va fi piperat. Într-un sens, mingea este acum în terenul nostru.
Obiectivele neîndeplinite din ultimii doi ani şi lucrurile care trebuie să le facem pentru a recupera această întârziere sunt atât de importante încât în definitiv povara pe care suntem invitaţi să o cărăm este chiar şi mai grea decât cea pe care am acceptat-o adoptând planul de austeritate în Parlament, duminică 19 februarie. [A fost votat un plan de economii de 3,3 miliarde de euro pentru acest an, care prevede, printre altele, o reducere a salariului minim şi o plafonare a pensiilor.]
Nu este suficient pentru a opri hemoragia
De data aceasta, nu mai avem nicio marjă de manevră, şi nici dreptul la greşeală. Şi de altfel aceasta este grija principală a partenerilor şi creditorilor noştri, care ne impun un control mai strict al reformelor pe care suntem obligaţi să le ducem la capăt. Felul în care au fost conduse negocierile este un semn că ei vor lua măsuri mai severe în caz de eşec din partea noastră.
Cu toate acestea, partenerii noştri ar trebui totuşi să realizeze că, dacă doresc cu adevărat să ne ajute, nu este suficient să fie oprită hemoragia datoriei şi a deficitului, ci trebuie de asemenea să fie frânată recesiunea. Întrucât este clar că reducerile veniturilor nu vor fi în nici un caz singura soluţie pentru ieşire din criză.
Suntem de facto invitaţi să ne purtăm de data aceasta cu mai multă seriozitate şi responsabilitate decât ne-am purtat în ultimii doi ani. Trebuie de asemenea să ne concentrăm asupra dezvoltării. Altfel, ni se va cere foarte curând să facem noi eforturi de austeritate.