Alegeți o limbă
“Modelul social european este mort!”. Niciodată vreun bancher central nu vorbise cu atâta brutalitate de criza în care ne aflăm. Declaraţiile italianului Mario Draghi, succesorul lui Jean-Claude Trichet, într-un lung interviu acordat ziarului Wall Street Journal, vineri 24 februarie, sunt atât de violente, prin ceea ce implică, încât nu le-ar fi putut face nicăieri altundeva decât în “biblia” finanţelor mondiale. Chiar şi Jean-Claude Trichet era ceva mai precaut în limbaj atunci când încerca să explice popoarelor europene ce le aşteaptă.
Potrivit lui Mario Draghi, fost bancher la Goldman Sachs şi noua statuie a Comandorului monedei în Europa, salvarea monedei euro va avea un preţ ridicat. El a spus că nu există “nicio scăpare” faţă de punerea în aplicare a unor politici de austeritate foarte severe în toate ţările supra-îndatorate, ceea ce implică renunţarea la un model social bazat pe securitatea muncii şi o redistribuire socială generoasă.
Acest model pe care Europa şi-a bazat prosperitatea după Al Doilea Război Mondial a dispărut (“has gone”), consideră Mario Draghi, amintind jurnalistului de la WSJ formula economistului german Rudi Dornbusch: “Europenii sunt atât de bogaţi încât îşi pot permite să plătească oamenii ca să nu muncească”.
Margaret Thatcher a timpurilor moderne
Intervenţia patronului BCE ar putea părea o provocare, cu câteva zile înainte ca banca centrală să facă un al doilea cec de 500 de miliarde de euro băncilor, care vor veni miercuri, 29 februarie, să împrumute bani de la ghişeul nelimitat înfiinţat, pentru a salva moneda euro. Cum să scape, cu astfel de remarci, criticilor care încep să apară potrivit cărora sistemul este pe cale să sacrifice popoarele pentru a salva băncile?
Argumentele invocate de Mario Draghi sunt convingătoare: orice pas înapoi în ambiţiile programelor de reducere a datoriei publice va provoca o reacţie imediată din partea pieţelor, care vor ridica ratele dobânzilor plătite de state, îngreunând, sau chiar blocând, însănătoşirea finanţelor publice. Este exact ceea ce s-a întâmplat în Grecia, şi am fost cu puţin pe lângă în Portugalia, Spania şi Italia.
Desigur, declaraţiile lui Mario Draghi sunt legate şi de calendarul electoral european. În luna aprilie în Grecia, în mai în Franţa, în primăvara anului 2013 în Italia, popoarele vor vota pentru a-şi alege destinul.
Explicând, ca o Margaret Thatcher a zilelor noastre, că indiferent de rezultatul votului, guvernele alese nu vor avea altă alternativă decât să continue politicile de extremă rigoare, de a conduce reforme structurale ale pieţei muncii şi de a dezmembra şi mai mult modelul lor social, preşedintele BCE “anunţă culoarea”.
De la epurare, la reforme structurale
Şi nimeni nu-i poate spune că acalmia actuală pe pieţe înseamnă că s-a sfârșit criza. Dovada că nu este cazul va veni miercuri 29 februarie, atunci când băncile vor veni să caute pe lângă BCE sprijinul fără de care sistemul financiar nu poate ţine. Fără perfuzia băncilor centrale, în SUA cu reducerea cantitativă [Quantitative easing, QE, reducerea aproape la zero a ratei directoare de dobândă] a Federal Reserve, în Europa cu operaţiunea de finanţare pe termen lung [LTRO] a BCE, totul s-ar prăbuşi! Chiar şi China a ajuns să-şi sprijine băncile în dificultate. Bine aţi venit în lumea crudă a “lumii QE”.
Prin această luare de poziţie foarte severă, Mario Draghi face apel la o conştientizare. El consideră că-i mai bine să se treacă imediat printr-o epurare riguroasă şi reforme structurale pentru a restabili încrederea pieţelor, decât a trăi zece ani grei sub presiune.
Aceasta este alegerea făcută de Mario Monti în Italia, pentru moment cu succes, întrucât într-o sută de zile, acest alt fost bancher de la Goldman Sachs a reuşit să-şi scoată ţara din ochiul furtunii, schimbând ca niciodată chipul Italiei. Lecţia funcţionează [de asemenea] pentru celelalte ţări.
Reacție
A relansa modelul social în loc de a-l abandona
Pentru Die Wochenzeitung, moartea anunţată a modelului social european este regretabilă şi pune în pericol sistemul financiar şi politic european. Lăsând pieţele financiare să acţioneze în voia lor, şi ratele dobânzilor la cheremul agenţiilor de rating, ajutorul acordat Greciei ar fi de altfel total ineficace iar "următoarea agravare a crizei nu este decât o chestiune de timp", scrie săptămânalul elveţian de stânga.
Acesta susţine ca singură soluţie respingerea completă a cererilor troicii UE-BCE-FMI şi restabilirea suveranităţii greceşti asupra bugetului său:
Obiectivele vor trebui să fie o echilibrare a nivelurilor de productivitate şi a salariilor între ţări. Ar fi necesară o politică industrială europeană îndreptată spre o Europă ecologică şi solidară. Repartizarea averilor şi salariilor între clase, dar şi între ţările din zona euro, ar trebui să fie nivelată printr-o impozitare mai ridicată a salariilor şi averilor mari. Rezultatul ar fi o mai mare egalitate faţă de impozite în Europa, mai degrabă decât doar mai multă eficacitate în Grecia.
