Portugalia: Emigrația, un miraj prea frumos

Pe o stradă din Lisabona.
Pe o stradă din Lisabona.
19 martie 2012 – Público (Lisabona)

După ce a dat naștere “generației neștiutoare” a tinerilor precari, criza i-a împins pe capii de familie să-și caute un loc de muncă în Europa. Dar, slab pregătiţi, fără să vorbească limbi străine şi fără resurse, ei ajung deseori în stradă.

Expresia “emigraţie neștiutoare” este folosită de reprezentantul Consiliului Comunităţilor Portugheze (CCP) la Luxemburg, Edouardo Dias, pentru a descrie noul val de persoane care au ajuns în ţările din centrul Europei. Sunt căsătoriţi, au între 35 şi 50 de ani, vin alături de copiii minori şi fără garanţii de muncă, fără să vorbească limba şi însufleţiţi de ideea (greşită) că îi aşteaptă o slujbă, imediat după colţ.

Portretul acestui grup de emigranţi portughezi, care este în creştere, alături de tinerii calificaţi care îşi încearcă norocul în afara ţării, este redat în alte părţi ale Europei: Anglia, Franţa, Olanda, Belgia, Germania, şi, într-o formă mai vehementă, în Elveţia. De aici a sunat alarma, prin plângerile legate de portughezi care dormeau în stradă la temperaturi sub zero grade. Şi nu crede nimeni că situaţia se va îmbunătăţi în curând.

Cifrele sunt ridicate şi arată toate în acelaşi sens – sunt din ce în ce mai mulţi portughezi care părăsesc ţara. La sfârşitul lui 2011, secretarul de stat al Comunităţilor Portugheze, José Cesário, admitea că în acel an au părăsit ţara între 100 – 120 de mii de portughezi.

Pe portalul de mobilitate profesională Eures, candidaturile portugheze au crescut mai mult de dublu, între 2008 şi 2011. Înscrierile în consulate arată, de asemenea, că tot mai mulţi oameni trăiesc în afara Portugaliei: în doi ani, între 2008 şi 2010, numărul a crescut cu 324 000 de persoane.

Nici măcar bani de mâncare

În Zurich, acolo unde trăieşte, Manuel Baja, preşedintele Comisiei de Fluxuri Migratorii al Consiliului Comunităţilor Portugheze şi al Consilierilor Comunităţii Portugheze în Elveţia, continuă să vadă venind autocare pline de portughezi.

Situaţia, spune el, a început să se agraveze în 2008, iar în 2010 am trimis deja în Portugalia primele semnale de alarmă. “Guvernul lui José Sócrates a reacţionat foarte prost, acuzându-mă chiar că sunt iresponsabil. A fost păcat, pentru că această situaţie este greu de gestionat, dar putea fi tratată în alt mod”, spune el.

Ultimele şase luni, explică, au adus “o schimbare totală” a portughezilor care încearcă să ajungă în cele mai importante oraşe elveţiene. Au venit familii. Căsătoriţi şi nu foarte tineri, cu slabe calificări, cu angajamente financiare în Portugalia, care pleacă “disperaţi”.

Unii au în buzunar un contact telefonic, care, până la urmă, nu există, alţii, nici atât. “După scandalul cu denunţul portughezilor care dorm în gări sau în instituţii pentru persoanele fără adăpost, lucrurile s-au calmat, dar o dată cu îmbunătăţirea vremii vin din nou mai multe persoane”, arată el.

Multe dintre cazurile mai grave – persoane care se văd fără bani pentru a mânca, pentru a plăti o chirie sau chiar pentru a se întoarce în Portugalia – au cerut ajutor de la misiunile catolice împrăştiate în multe ţări europene. “Au început să ne bată la uşa misiunii, în Elveţia. Era ceva neobişnuit, nu eram pregătiţi pentru asta, pentru că este o problemă foarte recentă. Încercăm să găsim soluţii pentru a ajuta aceste persoane”, explică călugărul Francisco Sales, director al Misiunii Catolice a Migraţiilor. Elveţia, spune el, este chiar “exemplul cel mai grăitor” al unei emigraţii care iese din schemele normale.

Cu 50 de euro la Londra și fără a vorbi engleza

Una din speranţele acestui responsabil este ca aceşti portughezi, care încă mai cred într-o Europă plină de oportunităţi, să aibă mai multe informaţii despre ce îi aşteaptă înainte să plece. Bisericile vor transmite acest mesaj.

Cazul cel mai recent al portughezilor care se găsesc fără mijloace pentru a se întoarce în Portugalia, după o tentativă frustrantă de emigrare, a venit din Marea Britanie, săptămâna trecută. Un constructor civil, de 54 de ani, şi soţia sa, dormeau în maşină, după ce au plecat spre Londra în ianuarie şi şi-au văzut spulberate toate încercările de a-şi găsi o slujbă. Luís Ventura, care conduce Centrul Portughez de Sprijin pentru Comunitatea Lusitană, spune că şi aici “situaţia devine alarmantă”.

De doi ani vedem “o creştere mare şi constantă a numărului de persoane” care ajung în Marea Britanie, spune. Domingos Cabeças, de la agenţia de recrutare Neto, din Londra, are date care o confirmă: “Înainte aveam 20 sau 30 de cereri pentru un loc de muncă, pe zi, acum avem 80 sau 90 de persoane care nu vorbesc engleza, nu au experienţă, şi au puţini bani. Este foarte greu să le găseşti o slujbă. Sunt convins că mulţi fac mici servicii doar ca să obţină bani de întoarcere”, spune.

Absenţa pregătirii (asociată cu creşterea crizei în ţară) este ceea ce consideră Luís Ventura drept cel mai îngrijorător fapt: “Avem emigranţi calificaţi, dar avem şi mulţi oameni care nu vorbesc limba, care vin fără garanţii, fără calificări şi intră repede în situaţie de urgenţă. Acum aproape o lună am avut cazul unui domn care a venit la aeroport cu 50 de euro şi un număr de telefon care nu funcţiona. S-a văzut singur la Londra, fără să vorbească limba şi cu 50 de euro în buzunar”.

Jorge Malheiros, cercetător la Centrul de Studii Geografice de la Universitatea din Lisabona, spune că, în ciuda faptului că “nimeni nu reuşeşte să spună exact” câţi emigranţi portughezi au plecat spre Europa în ultimul an, datele continuă să arate că este vorba despre “emigranţi mai calificaţi şi tineri”.

Factual or translation error? Tell us.