Alegeți o limbă
Nicio metropolă din lume n-ar fi scăpat nevătămată dintr-un cutremur ca cel care a devastat capitala insulei Haïti în 12 ianuarie. Dar nu este o întâmplare faptul că cea mai mare parte din Port-au-Prince seamănă acum cu o zonă de război. Trebuie mai degrabă văzut în distrugerile cauzate de această nouă calamitate rezultatul, absolut uman, al unei lungi succesiuni de evenimente istorice deplorabile. Ţara a cunoscut mai multe dezastre. Cutremurul masiv din 7 mai 1842 ar fi ucis 10 000 de oameni numai în oraşul din nord, Cap Haïtien. Uraganele mătură insula în mod regulat. Intemperiile din septembrie 2008 au inundat oraşul Gonaives, au ras aproape toate infrastructurile lui dărăpănate şi au provocat moartea a peste o mie de oameni.
Cea mai săracă ţară din emisfera vestică
Vor trece probabil mai multe săptămâni înainte de a se măsura pe deplin daunele cauzate de cutremur. Dar un lucru este deja evident: impactul dramatic este rezultatul unei istorii create, pe termen lung, de sărăcie şi de neputinţă. Se obişnuieşte să se prezinte Haïti-ul ca fiind "cea mai săracă ţară din emisfera vestică". Această sărăcie este moştenirea directă a ceea ce a fost poate cel mai nemilos sistem de exploatare colonială din istoria lumii, agravat de zeci de ani de opresiune post-colonială sistematică. Această nobilă "comunitate internaţională", pe care o vedem astăzi aruncându-se în luptă pentru a oferi "ajutor umanitar" este în mare măsură responsabilă de teribilele necazuri pe care încearcă acum să le atenueze. Din ziua când, în 1915, Statele Unite au invadat şi ocupat ţara, toate eforturile pentru a permite poporului haitian să treacă (reluând cuvintele fostului preşedinte Jean-Bertrand Aristide) "de la o sărăcie absolută la o sărăcie demnă" au fost violent şi deliberat sabotate de guvernul Statelor Unite şi de aliaţii săi. Propriul guvern al lui Aristide (adus la putere de aproximativ 75% din electorat) a fost cea mai recentă victimă, răsturnat în 2004 printr-o lovitură de stat beneficiind de sprijin internaţional, în decursul căreia mii de oameni şi-au pierdut vieţile. De atunci, populaţia ranchiunoasă se agită. Din acest motiv, ONU a desfăşurat o forţă de stabilizare şi de pacificare numeroasă şi costisitoare.
Haïti este astăzi o ţară în care, conform celor mai bune studii disponibile, aproximativ 75% din oameni "trăiesc cu mai puţin de 2 dolari (1.40 euro) pe zi, iar 56% - circa 4,5 milioane de persoane - cu mai puţin de 1 dolar (0,66 euro) pe zi". Din cauza acordurilor comerciale şi financiare tăiate după drepturi leonine, această indigenţă şi neputinţă vor continua în viitorul apropiat, să facă parte din cotidianul haitienilor. Această sărăcie şi slăbiciune explică marea întindere a ororii care a lovit Port-au-Prince. De la sfârşitul anilor '70, agricultura haïtiană a suferit de pe urma valurilor de atacuri ale neoliberalismului, care a alungat mii de mici fermieri spre mahalale supraaglomerate. Nu există cifre fiabile, dar se pare că sute de mii de locuitori din Port-au-Prince trăiesc astăzi în adăposturi improvizate, adeseori lipite de coastele colinelor dezgolite de defrişări. Ceea ce a determinat aceste persoane să trăiască în astfel de locuri şi în aceste condiţii, nu este mai "natural" sau mai accidental decât rănile provocate de cutremur. Infrastructurile de primă necesitate ale capitalei, apă curentă, electricitate, drumuri, etc., sunt foarte inadecvate, sau chiar inexistente. Iar în ceea ce priveşte guvernul, acesta este practic incapabil de a mobiliza ajutoare.
Comunitatea internaţională este cea care guvernează Haïti
De fapt, de la lovitura de stat din 2004, comunitatea internaţională este cea care guvernează Haïti. Aceste ţări care acum dau fuga la căpătâiul ei au votat sistematic, în ultimii cinci ani, împotriva oricărei extinderi ale mandatului misiunii ONU peste principala vocaţia militară. Proiectele care prevedeau utilizarea unei fracţiuni din această "investiţie" pentru a reduce sărăcia sau pentru a promova dezvoltarea agriculturii au fost blocate, conform tendinţelor pe termen lung care continuă să reglementeze distribuirea "ajutoarelor" internaţionale. Dacă vrem cu adevărat să ajutăm Haïti să depăşească această nouă criză, ar trebui să păstrăm în minte această realitate. În timp ce trimitem ajutoare, ar trebui să ne întrebăm ce am putea face pentru a da o mai mare autonomie poporului şi instituţiilor publice în Haïti. Dacă într-adevăr pretindem că ajutăm, trebuie să încetăm de a căuta să controlăm guvernul ţării, să pacificăm cetăţenii săi sau să exploatăm economia sa. Şi dacă ne gândim mai bine, poate ar trebui să începem să plătim pentru unele dintre daunele pe care le-am cauzat deja.
AJUTOR UMANITAR
UE se mobilizează pentru Haïti
Europa s-a mobilizat rapid pentru a contribui la ajutorarea sinistraţilor din cutremurul care a lovit Haïti. "Comisia Europeană a deblocat 3 milioane de euro în urgenţă pentru Haïti şi a activat sistemul propriu de gestiune a crizei", anunţă Le Soir. "Un prim gest", potrivit purtătoarei de cuvânt a Comisiei, Pia Ahrenkilde Hansen, care a adăugat că un expert al Comisiei se va deplasa foarte curând la Port-au-Prince, pentru o evaluare a necesităţilor. Mai multe alte ţări membre au reacţionat, în acelaşi timp. Franţa a anunţat că trimite şi ea două avioane cu ajutor umanitar şi 130 de pompieri, iar Belgia un avion militar şi şaizeci de persoane care pot acorda ajutor din echipa B-Fast. Olanda şi Germania au deblocat 2 respectiv 1.5 milioane de euro. În ceea ce priveşte Londra, capitala britanică a trimis o echipă de experţi britanici. La finalul unei reuniuni neoficiale a miniştrilor europeni de externe, în La Granja, în 13 ianuarie, secretarul spaniol de Stat pentru UE, Diego Lopez Garrido a asigurat: "Spania este în strâns contact cu reprezentanta pentru politică externă, lady Ashton. Va exista un răspuns, cel mai coordonat cu putinţă, al UE".
