Alegeți o limbă
La orice oră din zi, artişti, scriitori şi visători din Priştina se adună în sala primitoare a "Dit e Nat", o cafenea plină de cărţi a cărui nume înseamnă în albaneză [una dintre limbile oficiale, alături de albaneza kosovară, turca şi limba bosniacilor] "Zi şi Noapte". Printre ei se numără Astrit Ismaili, un artist conceptual în vârstă de 20 de ani, revenit recent dintr-o călătorie de şase luni la New York. "Am fost norocos. Am primit un premiu pentru a merge în SUA", spune el. "Majoritatea oamenilor din Kosovo nu au niciodată oportunitatea să plece, din cauza dificultăţilor pentru a obţine vize. Este trist că talentul şi ambiţia tinerilor de aici sunt mult mai mari decât permite realitatea noastră".
Operele lui Ismaili explorează temele identităţii şi sexualităţii prin prisma unei societăţi care încă nu a recuperat după războiul care a zămislit statul independent Kosovo. Acestea pot fi provocatoare - unul dintre proiectele sale îl prezintă pe Ismaili aproape gol pozând lângă zgârie-norul din Priştina - şi el ştie că se joacă cu limitele unei societăţi care a rămas esenţial conservatoare. "Pentru cine nu are posibilitatea de a experimenta lucruri în afara Kosovo-ului, acesta poate fi sufocant".
Sufocantul Kosovo
Sufocant este de asemenea un cuvânt folosit de către un absolvent şomer pe care îl vom numi Dren. Trăgând de un macchiato într-o cafenea ticsită - cu vedere spre un monument iconic, nou-născut, de culoare galben-deschis, dezvăluit public atunci când Kosovo şi-a declarat unilateral independenţa în 2008 - Dren arată în jurul lui cu un gest larg. "Priştina este plină de cafenele de acest gen... pline de tineri ca mine care n-au altceva de făcut decât să bea cafele toată ziua", spune el cu amărăciune. "Nu avem de lucru, nici perspective şi nicio cale de ieşire. Aceasta nu este o ţară pentru tineri".
Kosovo este, totuşi, o ţară de tineri. Cele două milioane de locuitori al sale fac din Kosovo ţara cu cea mai tânără populaţie din Europa: jumătate din populaţie are sub 25 de ani. Mai mult de jumătate dintre miniştrii guvernului kosovar au sub 40 de ani. Preşedintele ţării, o femeie fost comandant de poliţie pe nume Atifete Jahjaga, avea doar 36 de ani atunci când a fost aleasă anul trecut. Şi, aşa cum le place responsabililor kosovari să sublinieze atunci când discută de problemele viitoare ale Kosovo-ului, statul, care şi-a sărbătorit a patra aniversare în februarie, este al doilea cel mai tânăr din lume, după Sudanul de Sud.
73%, şomajul în rândul tinerilor
Unii cârtesc că guvernul, care a plătit companiei Saatchi & Saatchi aproximativ 5 milioane de euro pentru a pune la punct o campanie de publicitate internaţională, promovând, culmea, "Tinerii europeni" din Kosovo, nu ia destul de în serios puzderia de tineri. Cu doi ani în urmă, Iniţiativa de stabilitate a Kosovo-ului, un think-tank din Priştina, a publicat, în parteneriat cu UNICEF, un raport care estima şomajului în rândul tinerilor la 73%.
"Şomajul în Kosovo distruge tineretul", a spus cercetătorilor un respondent pe nume Milot, alţii au vorbit despre cum nepotismul şi clientelismul îngreunează şi mai mult viaţa tinerilor şi a şomerilor. Şi este probabil ca situaţia să se înrăutăţească înainte de a se ameliora: se estimează că aproximativ 200 000 de tineri vor ajunge la vârsta de muncă în următorii cinci ani. Alocaţiile de şomaj sunt aproape inexistente în Kosovo. Singurul sistem de alocaţii sociale este familia. Mulţi caută evadarea în alte moduri: consumul de alcool şi de droguri a crescut, potrivit spuselor celor care lucrează cu tinerii din Kosovo.
Rata generală a şomajului din Kosovo este de aproximativ 45%, cea mai mare din Balcanii de Vest. Economia muribundă este dependentă de sectorul serviciilor, de ajutoarele internaţionale şi de banii trimişi de diaspora kosovară, deşi cea din urmă sursă de venituri a fost afectată de criza financiară globală. La frustrările tineretului kosovar se adaugă faptul că ţara lor este ultima din Balcani ai cărei cetăţeni nu pot călători liber în ţările UE.
Un expatriat care lucrează de ani de zile cu agenţiile internaţionale din Kosovo trage paralele cu plângerile care au alimentat protestele de anul trecut din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord: "o populaţie tânără, cu şomaj ridicat în rândul tinerilor şi o dezamăgire în creştere faţă de lipsa de schimbări - aceleaşi ingrediente sunt prezente şi aici".
Mişcările naţionaliste de tineri, cu vântul în pupă
Mulţi consideră că ascensiunea mişcării naţionaliste de tineri "Vetevendosje" (Autodeterminare), de la o mică mişcare de agitatori la al treilea partid din parlamentul kosovar, se datorează capacităţii sale de a canaliza această dezamăgire crescândă faţă de izolarea şi stagnarea ţării.
Vetevendosje se opune oricărui contact cu Serbia, atacă ceea ce percepe a fi paternalism din partea misiunilor internaţionale în Kosovo, inclusiv operaţiunea UE cunoscută sub numele de EULEX, şi este în favoarea unirii cu ţara vecină, Albania. Străzile din Priştina sunt pline cu graffiti-urile lor, printre care vechiul "Eulexperiment" şi "Jo Negociata - Vetevendosje!" (Nu Negocieri - Auto-determinare).
Liderul Vetevendosje, Albin Kurti, vorbeşte despre o revoltă populară nonviolentă împotriva a ceea ce el vede drept elita politică coruptă a Kosovo-ului, şi manifestaţiile stradale ale mişcării au condus de mai multe ori la ciocniri cu poliţia.
Responsabilii politici din Kosovo, dintre care unii îl descriu pe Kurti şi mişcarea sa ca fiind extremişti, nesocotesc posibilitatea agravării protestelor. "Nu există niciun risc de genul acesta", spune preşedintele Jahjaga.
Shem Aliu, un activist de 28 de ani din societatea civilă, care lucrează cu proiecte finanţate de UE, legate de dezvoltarea economică şi de reconciliere, susţine că Kosovo are multe de oferit. "Vrem să aderăm la UE, vrem să facem parte din Jocurile Olimpice, vrem să fim membrii ai organizaţiilor precum FIFA... Vrem să arătăm lumii partea noastră cea mai bună: tinerii talentaţi", spune acesta. "Izolarea cu care ne confruntăm ne întăreşte aspiraţiile. Credem că vin şi zile mai bune pentru noi".
