Sfârşit de drum pentru austeritatea europeană?

Europa este în mişcare. "Merk" din pactul de "austeritate" Merkozy este pe cale să-şi piardă roţile din spate. Alţi partizani conservatori sau tehnocraţi ai austerităţii se luptă din răsputeri să menţină acest hibrid pe drum. Proasta maniabilitate îi face pe pasagerii din spate - Spania, Italia, Portugalia, Grecia - să se simtă rău. Chiar şi co-piloţilor, precum olandezii, care s-au raliat împotriva unei reduceri a datoriei Greciei pe spinarea creditorilor privaţi, le este greu să manevreze în Olanda, unde drumurile nu mai sunt atât de line. Luni, guvernul lor s-a prăbuşit.

Extrema dreaptă se ridică din nou în Franţa, unde Frontul Naţional, a cărui imagine a fost detoxificată de fiica fondatorului său, şi-a obţinut cel mai bun rezultat de până acum. Scorul Frontului Naţional a crescut progresiv de mulţi ani, dar în 2007 Sarkozy reuşise să deturneze multe din voturile acestuia. Dar acum le-a pierdut, şi dacă vrea să le recâştige în două săptămâni, el va trebui din nou să facă pe bruta. Oricum, actualul preşedinte francez devine din ce în ce mai puţin atractiv, ca partener, pentru Angela Merkel.

O berlină electrică

Şi în timp ce Angela Merkel se zbate pentru a implementa măsurile de austeritate în legislaţie, în instituţii şi în executivul UE, politica unor state membre cheie merge în direcţia opusă. Că este vorba de extreme sau de centru, de stânga sau de dreapta, mesajul popular rămâne acelaşi: austeritatea dorită de germani ne afectează suveranitatea, nimiceşte perspectivele de viitor pentru tineretul nostru, şi - în cazul discursului de centru şi de stânga - favorizează urcarea dreptei neo-fasciste.

Merkollande, dacă se face, ar fi o maşină electrică, mai silenţioasă şi mai puţin extravagantă. Dar aceasta nu există încă, nici măcar ca design, ca să nu mai vorbim despre prototip, şi ar putea fi o problemă cu acumulatorii. Nicolas Sarkozy nu a acceptat oferta Angelei Merkel de a-l ajuta cu campania, şi de altfel astăzi se simte o uşurare evidentă din partea cancelarului german de a nu fi fost solicitată. Dacă domnul Sarkozy, care este cunoscut în Germania ca fiind o sursă de diviziune şi polarizare, are tot interesul de a dramatiza alegerea pe care o are de făcut electoratul francez, în următoarele două săptămâni înainte de-al doilea tur, dna Merkel, care are şi ea în faţă alegeri importante, are poate obiective politice diferite.

Apărarea cauzei stimulării economice

În rândurile SPD, formaţiunea social-democrată germană, programul de reformă în 60 de puncte al lui Hollande provoacă reacţii împărţite. Unii tenori, cum ar fi fostul ministru de finanţe Peer Steinbrück, au estimat că era naiv din partea lui Hollande să ceară o renegociere a pactului de austeritate. Alţii, cum ar fi liderul SPD Sigma Gabriel, aprobă voinţa lui Hollande de a ieşi din criza euro prin încurajarea creşterii economice. Împreună, au declarat aceştia într-un interviu comun, ei pot "pune lucrurile în mişcare".

Dna Merkel, mai degrabă pragmatică, li s-ar putea în definitiv alătura. Ni se repetă tot timpul argumentul cum că de ce ar trebui germanii să-şi arunce banii lor câştigaţi din greu în finanţele toxice ale Europei de Sud, pentru a o salva. Argumentul contrariu - anume că dacă piaţa unică se prăbuşeşte, va târî cu ea principalul ei furnizor de mărfuri - nu este încă fluturat cu atâta putere. Dar atunci când se va face, dna Merkel se va orienta în direcţia vântului. Singura chestiune care contează pentru dna Merkel este dacă are o majoritate. Acest animal politic cu o prudenţă proverbială va merge acolo unde o împinge majoritatea.

Oricine crede în proiectul european ar trebui să ia în considerare mesajul primului tur de scrutin. A persista în impunerea unui program economic care diminuează suveranitatea, condamnă tinerii la un nivel ridicat de de şomaj şi împinge Europa spre un deceniu de stagnare înseamnă a distruge încrederea în solidaritatea socială, piatra de temelie pe care a fost construită UE. Mai rămâne desigur de apărat cauza stimulării din punct de vedere economic, întrucât riscă să umfle considerabil inflaţia. Dar din punct de vedere politic, utilitatea este evidentă.

Irlanda

Preşedinţia lui Hollande ar putea perturba votarea la referendum

Consecinţa unei preşedinţii a lui Hollande în Franţa este un subiect sensibil în Irlanda, deoarece este legat de votul referendumului din 31 mai referitor la Pactul de stabilitate impus de Merkozy. Socialistul, care a ieşit fruntaş din primul tur, se opune unui tratat prin care sunt introduse măsurile de austeritate în legislaţia UE. The Irish Timesscrie:

consilierii lui Hollande nu vorbesc despre modificarea conţinutului tratatului, după cum sugerase el în timpul campaniei – un coşmar în perspectivă pentru celelalte capitale, printre care şi Dublin –, ci despre adăugarea unui protocol. Iar unii analişti germani sugerează că Merkel ar putea fi dispusă să îngăduie un fel de "pact de creştere" ca şi protocol al tratatului. Acesta ar fi bine primit şi în Spania şi Italia, printre altele.

[...] În timp ce ştacheta formei tratatului este deplasată, sau chiar şi sugestia că aceasta ar putea fi mutată – ceea ce, în mod evident, nu este benefic pentru încercarea de a se ajunge la un acord pentru referendumul irlandez din 31 mai – alternativa unui "protocol de creştere" pare atrăgătoare. Pentru a putea fi convingător în privinţa tratatului fiscal, etichetat în mod simplu şi eficient de către militanţii împotriva acestuia ca fiind ‘Tratatul austerităţii’, acest guvern, ca şi altele din Uniune, trebuie să reuşească să impună ideea unui tratat şi a unei uniuni monetare care funcţionează ca un motor pentru creştere, şi nu doar ca un simplu instrument de tortură economică, oricât ar fi el de necesar.