Alegeți o limbă
Nimic nu merge la Grupul Interguvernamental de experţi în schimbări climatice(IPCC): în ultimele săptămâni a fost semnalat succesiv că ultima conferinţă ONU privind schimbările climatice de la Copenhaga (COP15) a fost umbrită de "climategate", scandalul care a izbucnit după ce au fost publicate schimburile de e-mailuri între climatologi; că în raportul său, acest grup citează surse anecdotice, cum ar fi articole din WWF; că acesta confundă terenurile inundabile şi cele sub nivelul mării în Olanda, şi că îşi bazează concluziile asupra topirii gheţarilor din Himalaya pe observaţiile unor staţiuni chinezeşti inexistente.
Pentru climato-sceptici, pentru care încălzirea globală nu este rezultatul activităţii umane, aceste elemente constituie "dovada" că există "complotul CO2-ului", că gheţarii şi calotele polare nu se topesc şi că Copenhaga a fost o farsă. Să fim clari : gheţarii încă se topesc. Prezicerea că cei din Himalaya vor fi dispărut până în 2035 se dovedeşte a nu avea baze concrete, dar asta nu înseamnă că problemele climatice nu există.
"Cripto-ştiinţa" climato-scepticilor
Ceea ce nu este suficient de cunoscut este manipularea datelor climatice. Nu de către IPCC, ci de către climato-sceptici, adepţi a ceea ce este numit "cripto-ştiinţă" [studiul fenomenelor inexplicabile sau iraţionale aplicând o metodă ştiinţifică]. Aceasta înfloreşte pe substratul fertil al postmodernităţii, internetului şi puternicelor grupuri de presiune americane, ruseşti şi saudite. Metodele folosite au fost deja puse în aplicare, de exemplu de industria tutunului, sectorul nuclear şi, mai recent, de către industria asigurărilor americane în lupta împotriva reformei sănătăţii publice a lui Barack Obama.
În societatea postmodernă oricine se poate exprima. Astfel, Internetul este inundat cu pălăvrăgeala profanilor care găsesc materie să sprijine orice opinie. Şmecheria tip a "cripto"-ilor este de a amplifica incertitudini, denatura statistici şi a face publicitate incidentelor. Lobby-ul lor s-a organizat înInternational Climate Science Coalition(Coaliţia internaţională a ştiinţei climatice, ICSC) şi este sponsorizat de industria cărbunelui din Australia şi SUA, după cum dezvăluie autorul canadian James Hoggan în cartea sa Climate Cover Up. Articolele despre staţiunile de observare provin de la acest lobby, sub forma SPPI-ului, Science and Public Policy Institute in Washington (Institutul de Politici Ştiinţifice şi Publice din Washington), şi nu se poate găsi nici o evaluare de către alţi oameni de ştiinţă a acestui articol.
IPCC, un organism de stânga
Mass-media în lipsă de controverse, adeseori slab informată pe planul ştiinţific, adoră acest tip de mesaj. Un mic articol pe ici, o citare greşită sau o notă de jos de pagină pe colo sunt suficiente pentru a face marile titluri anunţând că încălzirea globală nu există. Pentru că oricine are dreptul să aibă propria opinie. Cu toate acestea, "Cripto"-ii sunt rar angajaţi ai unor institute renumite, şi nu pot fi regăsiţi nici ca autori de articole ştiinţifice analizate de confraţii lor. Normal, spune lobby-ul climato-sceptic : aceste institute şi aceste reviste sunt dominate de "mafiile CO2-ului", care nu admit aceşti critici în rândurile lor.
Pentru aceştia, IPCC este un organism politic în mâinile stângii : el denaturează faptele şi neagă datele reale. Climatul chiar s-ar răci, influenţa soarelui şi al aburilor de apă ar fi mult mai mare decât cea a CO2-ului sau metanului, iar temperatura Pământului era cu cel puţin douăzeci de grade mai ridicată în urmă cu X milioane de ani. Toate acestea sunt, desigur, refutabile. La Copenhaga, aceste argumente nu au fost un subiect de discuţie iar la summit-ul mondial din Abu Dhabiasupra energiilor viitorului din ianuarie trecut au fost respinse ca nefiind relevante.
Realizările ştiinţei pot ajunge la gunoi
În ciuda acestui fapt, există cu adevărat motive de a se îngrijora : marile realizări ale ştiinţei pot fi retrogradate imperceptibil spre lada de gunoi a istoriei. De-a lungul secolelor ştiinţa s-a eliberat de asfixierea teocratică şi a dezvoltat ceea ce se poate numi "Metoda". Acesta este un formidabil sistem de convenţii de observare, experimentare, comparaţie, măsurare, falsificare, revizuire şi difuzare a cunoştinţei, în scopul de a permite transformarea acesteia în aplicaţii tehnice şi sociale concrete. Dar cripto-ştiinţei nu-i pasă şi astfel ştiinţa modernă devine victima populismului. Este datoria politicienilor să o apere şi să nu cedeze tentaţiei de a urma instinctele mulţimii atunci când apar probleme.
DEZBATERE
Scepticismul este cheia ştiinţei
Prietenii mei, care nu sunt oameni de ştiinţă, au început să mă întrebe "Ce nu e în ordine cu ştiinţa?" Dezvăluirile despre topirea gheţarilor şi e-mailurile panicarde despre încălzirea globală şi alte poveşti asemănătoare, dau multora impesia că ştiinţa este în dificultate. Bineînţeles că ştiinţa nu este în dificultate şi de altfel nimic nu s-a schimbat. Dar poveştiile subliniază două caracteristici importante ale oamenilor de ştiinţă şi ale ştiinţei. Primul, oamenii de ştiinţă, la fel ca vânzătorii, şoferii de autobuz, avocaţii şi zidarii – sunt nişte conglomerate. O parte dintre aceştia sunt peste medie, câţiva sunt geniali, unii sunt grosieri iar câţiva sunt necinstiţi. În al doilea rând, ştiinţa în sine este uneori prost înţeleasă. Richard Feynman, laureat al premiului Nobel a spus foarte bine : "Ştiinţa este scepticism organizat în demonstrarea opiniei experţilor".
Oamenii de ştiinţă nu au toate răspunsurile, dar au o cale de a le găsi, iar faptul că avem lumină, că telefoanele noastre mobile sună iar calculatoarele noastre calculează, ne amintesc că lumea ştiinţifică funcţionează. Oamenii de ştiinţă, ca toţi ceilalţi, au slăbiciuni umane şi sunt sensibili la modă ori la ortodoxie. Cu toate acestea, în timp, ştiinţa este auto-corectoare, deoarece unii cercetători vor avea curajul de a contesta opiniile generale şi de a câştiga disputele, cu suficiente dovezi. Opiniile existente în multe domenii ale ştiinţei vor include incertitudini semnificative (cum ar fi schimbările climatice), aşadar, provocarea este esenţa progresului. Avertismentul că gheţarii Himalayeni se vor topii în următorii 30 de ani este un exemplu al acestei auto-corecţii. A fost greşeala comunităţii ştiinţifice şi nu a unor comentatori din afară, şi aceasta nu ar trebui să mineze concluziile principale legate de încălzirea globală provocată de om, iar greşeala pe care preşedintele Grupului Interguvernamental privind Schimbările Climatice a făcut-o, a fost să respingă această provocare, fără a studia evidenţele. John Krebs,The Times, Londres(extrase)
