Alegeți o limbă
Aflat în Franţa rurală duminică seara, preşedintele-ales al Franţei a urcat la tribună şi a anunţat că va conduce lupta împotriva austerităţii în întrega Europă. La celălalt capăt al continentului, alegătorii greci priveau cu scepticism declaraţiile sale.
Optând masiv pentru partide care se opun în totalitate sau doresc renegocierea acordului de împrumut încheiat de Grecia, alegătorii eleni îl pun pe François Hollande în faţa unei dileme dureroase. Oare se va afla el de partea poporului grec în privinţa măsurilor de austeritate? Sau va fi alături de Guvernul Germaniei şi de Fondul Monetar Internaţional, insistând că acordul cu Grecia nu poate fi renegociat?
Alegerea pe care o va face François Hollande va fi determinantă pentru Franţa şi pentru Europa. Există posibilitatea ca noul preşedinte al Franţei să se poziţioneze ca lider al rebelilor din sudul Europei. Nu există niciun dubiu că guvernele din Spania şi Italia – chiar dacă fac parte din familii politice diferite – s-au bucurat că politicianul socialist a câştigat scrutinul din Franţa. Liderii din Spania şi Franţa, la fel ca şi grecii, caută cu disperare o posibilitate de confruntare a dogmei austerităţii germane.
O falie seismică
Totuşi, orice efort al Franţei de a izola Germania în cadrul Uniunii Europene ar fi o schimbare istorică în politica externă postbelică a Parisului – construită pe ideea conform căreia “cuplul franco-german” trebuie să conducă Europa. O alianţă a Franţei cu statele din sudul Europei ar afecta şi imaginea ţării, considerată acum una dintre cele mai puternice economii ale Europei.
Modul în care Franţa este percepută pe pieţele financiare s-ar putea înrăutăţi. Cel mai rău, o scindare deschisă între Franţa şi Germania ar provoca probleme la nivelul întregii Europe, deschizând o falie seismică în fundaţia Uniunii Europene şi a zonei euro.
În acest context, cei mai mulţi analişti cred că François Hollande va recurge la gesturi care să îi îmbunătăţească imaginea în relaţia cu Berlinul, situaţie care i-ar permite să afirme că a schimbat direcţia dezbaterii la nivelul UE în favoarea “creşterii economice”. Chiar şi înaintea scrutinului prezidenţial din Franţa, experţii de la Berlin şi Paris trasau liniile principale ale unui posibil acord.
Eventualul acord între François Hollande şi cancelarul german Angela Merkel ar putea lua următoarea formă. François Hollande, aşa cum a sugerat deja, îşi va modifica solicitarea de renegociere a Pactului fiscal european – acord care prevede obligativitatea echilibrelor bugetare. În schimb, Germania va accepta un nou acord, elaborat în termeni vagi, în sensul creşterii economice, document care ar fi anexat Pactului fiscal.
În plus, va fi respinsă revendicarea lui François Hollande privind eurobondurile – emiterea unor certificate de trezorerie comune pentru datoria europeană. Dar, probabil, cei doi lideri se vor înţelege asupra emiterii unor certificate europene destinate proiectelor, în sensul finanţării investiţiilor în infrastructură.
De asemenea, s-ar putea înţelege şi în privinţa creşterii nivelului creditelor acordate de Banca Europeană pentru Investiţii. Acesta ar fi un compromis tipic pentru UE, Franţa şi Germania, care le-ar permite tuturor părţilor să se retragă onorabil, iar restul lumii nu ar fi prea afectată, deşi ar fi uşor intrigată.
Decizii reale dar şi periculoase
Însă noua erupţie a vulcanului politic din Grecia complică serios această situaţie. Problema Greciei a devenit atât de acută încât nu poate fi rezolvată doar prin câteva clauze elaborate inteligent şi anexate unui tratat european. Sunt necesare decizii reale, dure şi periculoase.
Se pune întrebarea concretă: oare Grecia va continua aplicarea măsurilor de austeritate şi va face reduceri bugetare de miliarde de euro, în câteva luni, aşa cum prevede cel mai recent acord de împrumut? Dacă Grecia va refuza aceste măsuri, atunci Fondul Monetar Internaţional a comunicat clar că nu va debloca următoarea tranşă destinată Atenei.
Iar acest lucru va însemna că Guvernul grec va rămâne fără bani. Reducerile dureroase dar calculate ale pensiilor şi salariilor ar fi înlocuite cu ceva mult mai haotic şi periculos. Iar ieşirea Greciei din zona euro ar deveni mult mai probabilă.
Rezultatele alegerilor din Grecia sugerează că opţiunea dură a populaţiei se va confrunta în curând cu realitatea. Principalele formaţiuni politice favorabile condiţiilor stabilite prin acordul de împrumut – Noua Democraţie şi Pasok – abia au obţinut o treime din voturi. Ele vor încerca să formeze un guvern de coaliţie – iar Grecia riscă să ajungă din nou la alegeri anticipate.
În plus, chiar Antonis Samaras, liderul partidului Noua Democraţie şi cel mai probabil viitor premier, ar putea cere modificarea acordului de împrumut. Antonis Samaras ştie cât de periculos este că ambele partide de centru sunt asociate acum cu setul de măsuri de austeritate profund nepopulare, impuse de creditorii internaţionali, efectul acestei imagini fiind că naţionaliştii şi extremiştii de stânga devin singurii câştigători pe plan electoral.
Un nou vârf al crizei
În mod concret, Antonis Samaras crede că mediul de afaceri din Grecia are nevoie disperată de taxe mai mici. Dar nu a primit niciun fel de încurajare în acest argument din partea Angelei Merkel – cu care are o relaţie tumultoasă. Dacă va reuşi să devină prim-ministru, Antonis Samaras se va poziţiona ca un rebel raţional, contestând presupusele politici contraproductive de austeritate promovate de Germania. În această postură, el ar deveni un aliat natural al lui François Hollande.
În realitate, confruntaţi cu variantele de a susţine fie Grecia, fie Germania, francezii vor merge aproape sigur cu germanii. Totuşi, o astfel de opţiune ar evidenţia lipsa de substanţă a discursului anti-austeritate al lui François Hollande. Cele câteva gesturi în favoarea certificatelor de trezorerie destinate proiectelor europene ar fi nimic comparativ cu imaginea unei Franţe care este alături de FMI şi Germania pentru a impune drastice reduceri bugetare Greciei, în timp ce economia ţării se contractă şi rata şomajului creşte.
Combinaţia de haos politic în Grecia şi un Fond Monetar Internaţional inflexibil sugerează că Grecia se va confrunta cu un nou vârf al crizei în vară. În această situaţie, Uniunea Europeană va fi în faţa unei decizii de importanţă majoră.
Se va implica şi va ajuta din nou Grecia chiar dacă Fondul Monetar Internaţional se retrage? Sau va refuza să ajute Grecia – asumând toate riscurile politice şi economice care decurg din această decizie? În contextul unei astfel de crize, atitudinea vagă şi mobilizatoare a lui François Hollande în sensul scoaterii Europei din austeritate este irelevantă.
