Tahar Rahim în "Un profet", de Jacques Audiard. Foto: Celluloid Dreams / UGC Distribution

Un profet poliglot

Filmul "Un profet" al lui Jacques Audiard a câştigat o mulţime de premii César şi pare pe cale de a primi premiul Oscar pentru cel mai bun film străin. În contextul globalizării şi a unei lumi în care totul se accelerează, viitorul aparţine poligloţilor, prooroceşte filmul.

Publicat pe 2 martie 2010 la 14:26
Tahar Rahim în "Un profet", de Jacques Audiard. Foto: Celluloid Dreams / UGC Distribution

Regizorul Jacques Audiard a fost întotdeauna bun la a lua pulsul străzii şi a se băga în cotloanele şi ungherele lumii contemporane pentru ca filmele sale să vibreze cu rumorile din atmosfera epocii. În ultimul său film, "Un profet", el îşi ilustrează talentul prin limbaj : dacă fac fără îndoială să transpire traducătorii, aceste vârtejuri poliglote unde se amestecă franceză, arabă şi corsicană apar cu toate acestea ca fiind o fidelă ilustrare polifonică a haosului multicultural, această întrepătrundere lingvistică folosită acum pentru a încadra schimburile sociale şi profesionale în majoritatea capitalelor.

Engleza rămâne bine înţeles limba dominantă, în cinema ca şi în alte domenii. Dar cel mai fructuos din punct de vedere artistic este acest sentiment crescând că limba engleză nu mai este semnul realităţii dominante: ea este acum în concurenţă cu alte limbi şi, deci implicit cu alte perspective ale lumii. Nenumărate coliziuni şi confuzii din care se inspiră acum chiar şi filmele pentru publicul larg.

O strategie de dramatizare a diferenţelor culturale

Din punct de vedere lingvistic, "Slumdog Millionaire" nu avea nimic revoluţionar, dar o astfel de ploaie de premii Oscar pentru un film în care o treime din timp se vorbeşte hindi a fost cu adevărat remarcabilă. Quentin Tarantino, a cărui ureche foarte ascuţită o cunoaştem, a mers cu un pas mai departe cu ultimul lui film, "Inglourious Basterds": colonelul Hans Landa, mare poliglot, demonstra un talent teatral de a jongla cu engleza, franceza, italiana şi a lui liebe Muttersprache ca un şef de revistă SS. Tarantino a remarcat faptul că trăim acum într-o lume multilingvă - şi este aproape singurul aspect avangardist al filmului său.

Newsletter în limba română

"Un profet" în schimb, fiind mai mult "cinema de autor" decât cele două filme citate mai sus, este, de asemenea, în acest sens, mult mai complex. Filmul lui Audiard se bazează în întregime pe o strategie de dramatizare a diferenţelor culturale. Limba şi arta de a o mânui sunt esenţiale. Franceza, şi nu engleza este lingua franca în închisoare, dar uşurinţa lui Malik (Tahar Rahim) în alte limbi este motorul intrigii, şi cel al ascensiunii lui. După ce a fost recrutat de corsicani, el învaţă întâi să citească şi începe să înţeleagă această limbă utilizată de şefii lui pentru a comunica în secret - în timp ce aceştia nu se ştiu înţeleşi.

Filmul relativizează partea de umbră a limbajului

Cred că este ceea ce face din Malik profetul din titlu, mai mult decât scenele lui de viziuni, intercalate de Audiard. Aş zice că este mai (extra) lucid decât toţi ceilalţi, deoarece este singurul care vorbeşte nu două, ci trei limbi, şi deci prin urmare singurul capabil de a estima clanurile corsicane şi arabe din închisoare şi de a le face să joace unul împotriva celuilalt. Filmul surprinde limba în partea ei întunecată : relaţia cu puterea - limba poate fi un semn de apartenenţă şi, prin urmare, să şi excludă. În "Un profet", regizorul înţelege de altfel că limba nu este statică, şi isteţii de genul lui Malik îşi fac mierea din toate aceste greşeli, neînţelegeri şi inexactităţi. Era noastră globalizată are nevoie de mai multe filme "lingviste" de calibrul "Un profet"-ului, agile, iuţi, oportuniste. Telefoanele mobile au ucis cu siguranţă multe posibilităţi de scenarii pentru filme, dar poate aceste tuneluri semantice proaspăt deschise merită astăzi să fie explorate ?

Prin aceste galerii înaintează Malik el însuşi, cu toate că nu ştim aproape nimic despre trecutul său, cu excepţia acestui sentiment neliniştitor că el este un descendent de imigrant arab francizat, atât marginalizat de societatea modernă cât şi tăiat de rădăcinile sale arabe. Rătăcit într-un no man's land cultural, Malik nu are altă alegere decât să-şi creeze propriul lui destin: este o lecţie valabilă pentru noi toţi în această lume din ce în ce mai complexă. Malik este practic întruchiparea acestor mase hibride şi multilingve sortite să urmeze vechilor culturi monolitice. Cele mai bine plasate pentru a reuşi atunci când modelele de putere la nivel global sunt din ce în ce mai inextricabile şi impenetrabile. Timpul este al contrabandiştilor, al intermediarilor, ambasadorilor, mediatorilor. Viitorul aparţine celor ca Malik.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect