Alegeți o limbă
Sediul grecilor pasionaţi de Internet este un spaţiu foarte luminos, în care predomină culoarea albă, aflat departe de principala stradă comercială din Atena. Este mobilat cu birouri şi scaune ieftine de la Ikea, şi o maşină de cafea scumpă şi des întrebuinţată. Posomorârea nu-şi are loc aici. La coLab poţi obţine un birou, acces gratuit la Internet cu viteză mare şi cât de multă cafea poţi să bei, pentru 10€ pe zi sau 140€ pe lună. Sau poţi închiria un mic birou pentru o sumă nu mult mai mare.
Din duzina de mici companii recent lansate aici, unele sunt lideri mondiali în domeniul lor. BugSense, de exemplu, deşi există de abia de un an, este folosit de peste 4 500 de programatori pentru mobile din toată lumea pentru a detecta şi a analiza rapoartele de eroare ale aplicaţiilor lor. A refuzat recent o ofertă de cumpărare în valoare de 1,24 milioade de euro. Alţii au depăşit deja coLab-ul, cum este numit acest spaţiu.
TaxiBeat – o aplicaţie pentru mobile care permite şoferilor de taxi să anunţe unde se află şi pasagerilor să îi cheme – îşi dubleză cifra de afaceri la fiecare două luni şi s-a extins în America Latină şi în Scandinavia. Toate acestea sunt idei greceşti, lansate de tineri întreprinzători greci, majoritatea dintre ei deţinători ai unor diplome de doctorat sau master în domeniul denumit poetic triunghiul programe-Internet-mobile.
Sfârşitul mitului funcţionarului
"Este un fenomen foarte recent", spune Andreas Constantinou de la VisionMobile, care analizează industria telecomunicaţiilor mobile. "Grecia a dispus dintotdeuana de minţi strălucite, dar timp de generaţii întregi, singurul scop era obţinerea unei slujbe în sectorul public. Un salariu corect, o muncă pe viaţă, o pensionare rapidă. Nu mai este cazul acum. Iar noile tehnologii – programele pentru mobile – permit oamenilor să îşi concretizeze ideile."
Criza economică a "redus oarecum aşteptările oamenilor de a deveni funcţionari", observă în mod flegmatic Gieorgios Kasselakis. El este unul din asociaţii care conduc Open Fund, un fond care canalizează banii investitorilor privaţi – până la 50 000 de euro, suficient pentru ca doi sau maxim patru oameni să poată lansa un produs pe piaţă – spre echipe care au "potenţialul de a căpăta o dimensiune internaţională şi de a răscoli pieţele".
Faptul că salariile funcţionarilor au fost reduse cu aproximativ 40%, şi că pensiile de stat nu mai sunt o valoare sigură, a acţionat ca o "metodă puternică de descurajare" pentru carierele în sectorul de stat, spune Kasselakis. Dar mai sunt multe obstacole în calea unei dezvoltări rapide şi generalizate a unei generaţii înfloritoare de întreprinzători greci. Mulţi au menţionat un “climat generalizat anti-capitalist", o rămăşiţă de pe vremea dictaturii din anii 1970, când cuvântul "afaceri" nu era bine văzut.
O birocraţie copleşitoare
Unii spun că efectele eşecului corporativ în Grecia – soldat în general cu închisoarea – i-a făcut pe greci să fie reticenţi la asumarea de riscuri. Toţi se plâng de birocraţie. De la un birou coLab din Atena, Dimitris Michalakos de la RuleMotion se ocupă – în mod destul de surprinzător – de ecranele digitale LCD instalate pe ultima generaţie de pubele hi-tech pentru reciclat din Londra.
El îmi arată un chitanţier foarte gros ale cărui pagini, precum şi numeroasele copii indigo, sunt perforate individual cu numărul de impozitare unic atribuit companiei lui. "Când îl termin, trebuie să mă duc la impozite să iau unul nou, făcut doar pentru mine", spune el. "Chitanţele sunt în greacă, şi clienţii mei nu le înţeleg deloc. Aproape toate ţările lumii au un sistem de impozitare relativ eficient, dar nu şi noi."
Din motive care nu sunt fără legătură cu birocraţia, mai multe tinere întreprinderi din coLab sunt în mod oficial înregistrate ca fiind societăţi americane sau britanice, nu greceşti. Aproape toate îşi realizează majoritatea afacerilor în afara Greciei.
Open Fund tocmai a sfătuit guvernul Greciei în privinţa unei noi legi care să permită lansarea şi înregistrarea companiilor mult mai uşor şi cu mai puţină teamă, spune Kasselakis. "Condiţiile legale minime sunt simplificate cu mult. Acum oamenii trebuie doar să se convingă că aşa stau lucrurile cu adevărat."
"Supravieţiueşte doar cel mai adaptat"
Messinis realizează şedinţe de consultanţă gratuite, evenimente dedicate programatorilor numite “hackathons”, prânzuri de studiu şi conferinţe ţinute de creatori de întreprindere care au avut succes (nicio întreprindere coLab nu a eşuat încă) pentru a încuraja această dimanică; ajutorul reciproc şi colaborarea sunt esenţiale.
Este evident că în cazul în care Grecia va reuşi vreodată să-şi reconstruiască economia dărăpănată, tinerii întreprinzători inovatori şi optimişti care au ales să rămână în ţară – spre deosebire de cei 76% din tinerii care declară, într-un sondaj recent, că doresc să-şi încerce norocul în străinătate – vor avea un rol important de jucat.
Irene Daskalakis are şi un paşaport canadian şi unul grec, şi ar fi putut să-şi implemeteze afacerea – o firmă de analiză şi consultanţă în dezvoltarea durabilă numită Close the Loop – de cealaltă parte a Atlanticului.
"Grecia a atins în momentul de faţă pragul de jos", declară ea. "Sistemul clientelist, toate acele companii care se bazau pe sprijinul politic, trebuie să lupte pentru supraviaţuire pentru că nu mai există bani. Supravieţiueşte doar cel mai adaptat şi calitatea va ieşi la suprafaţă. De fapt sunt vremuri numai bune pentru a lansa o afacere."
Industrie
Ce s-a întâmplat cu uzinele?
Grecia "şi-a pierdut uzinele" în favoarea "serviciilor, ajutate de dezvoltarea turismului şi liberalizarea finanţei şi telecomunicaţiilor", constată Le Monde.
Într-un deceniu, ponderea sectorului terţiar în economie a crescut la... 83%. Dar "serviciile trebuie să însoţească industria, nu să o înlocuiască!", aminteşte Michalis Vasileiadis, economist de la Fundaţia pentru Cercetare Economică şi Industrială (IOBE). [...] Deficitară din punct de vedere structural, balanţa comercială a obligat ţara să se îndatoreze pentru a compensa dezechilibrul. Ceea ce explică parţial lentă prăbuşire a ţării. Cum am ajuns în această situaţie?, se întreabă ziarul, care emite două explicaţii:
Europa, acuză unii, Grecia, răspund alţii. Adevărul este probabil undeva la mijloc. La intrarea ei în Uniunea Europeană şi în zona euro, ţara a trebuit să-şi deschidă frontierele, să respecte cotele în agricultură, textile... Grecia, o ţară încă foarte agricolă şi prea puţin inovatoare, pur şi simplu nu era pregătită să facă faţă acestor schimbări.
