"Veni vidi vici. După ce au ajuns în fine la putere, în urma unui lung şi frustrant sejur în opoziţie, liderii de la Budapesta, Bucureşti şi Kiev, tustrei purtând prenume ce trimit la zeiţa romană a victoriei, au avut opţiuni, reflexe şi manifestări identice". În acest articol publicat în acelaşi timp pe site-ul Deutsche Welle şi în Revista 22, jurnalistul Petre M. Iancu acuză ceea ce numeşte "o orbanizare a României".
În Ucraina, Viktor Ianucovici a soluţionat simplu şi radical problema viitoarelor alegeri, întemniţând dintr-un foc întreaga conducere a opoziţiei. În Ungaria, Orbán s-a prevalat antidemocratic de covârşitoarea sa majoritate parlamentară de dreapta, spre a-şi conferi controlul cvasi-absolut asupra presei, a-i sugruma - cel puţin potenţial, libertatea - şi a modifica astfel constituţia încât să fie greu să i se mai ia vreodată jucăria. În România, [...] stânga a trecut cu pas grăbit nu spre o urbanizare a cutumelor politice româneşti, ci spre 'orbanizarea' ţării.
Cu riscul de a cauza daune ireparabile imaginii României în UE:
Însetaţi nu doar de putere, ci obsedaţi să n-o mai dea din mână, Victor Ponta şi ai lui par hotărâţi să atenteze serios la democraţie. Nota de plată nu va întârzia să le fie prezentată românilor, sub forma unei deteriorări galopante a imaginii ţării şi a izolării ei în interiorul şi în afara Uniunii Europene.
Newsletter în limba română
Citiţi articolul integral pe site-ul Deutsche Welle şi în Revista 22.
Reacţii
Intelectualii furioşi
Pe 13 iunie, guvernul a modificat, prin ordonanţă, legea care reglementează funcţionarea Institutului Cultural Român (ICR). Însărcinat cu difuzarea culturii române în străinătate, el se găseşte în prezent sub autoritatea Senatului, în timp ce înainte, ICR era sub tutela simbolică a preşedintelui ţării.
Această decizie a provocat furia artiştilor şi intelectualilor români, care, după modelul regizorului Cristian Mungiu, recompensat anul acesta la Cannes, califică drept “epurare de cea mai oribilă speţă” tentativa de a-i înlocui pe conducătorii instituţiilor culturale. “Prin acest gest, 17 ICR din lume - Paris, New York, Veneţia, Berlin… - se vor întoarce la nivelul de difuzare elementară a culturii, şi noi, la rangul de provinciali fără speranţă”, scrie Dilema Veche.
Această ordonanţă urmăreşte politizarea ICR. La conducerea ICR vor fi oameni numiţi în urma unui algoritm politic. Se va ajunge la aberaţii în funcţionarea ICR. Ne aflăm în faţa unei involuţii instituţionale. Din acest moment, ICR are o soartă pecetluită. Înseamnă anularea efortului imens de a reaşeza România pe harta culturală a lumii.