Alegeți o limbă
Cu Iveta Radičová, 53 ani, asistăm în Slovacia, dincolo de simpla luptă pentru acapararea puterii politice, la o luptă între tradiţie şi modernitate. Era deja cazul la ultimele alegeri prezidenţiale (din 2004) care au fost câştigate de Ivan Gasparovic, un arhetip al bărbatului slovac, amator de maşini, hockey şi fluierul "fujara" [instrument tipic slovac]. Fostă profesoară de sociologie- ea a fost prima femeie sociolog din Slovacia - Iveta Radičová a devenit astăzi un veritabil fenomen de societate. Ea întruchipează un nou stil în politică, prezentând imaginea unei femei sensibile şi cultivate care refuză regulile brutale ale rivalilor ei masculini care au făcut din câmpul politicii o zonă de război. Ea afirmă de exemplu că "preferă să părăsească politica, mai degrabă decât să renunţe la principiile politeţei". În dezbaterile televizate, aceasta oferă astfel sistematic un zâmbet larg oponenţilor ei politici.
Un nou limba politic
Acest "principiu feminin" este însoţit de o apartenenţă afişată curentului liberal modern al gândirii politice europene, fie că este vorba de convingeri religioase ("este o chestiune privată"), problema avorturilor ("am încredere în femeile noastre") sau de abordarea ei binevoitoare a diferitelor minorităţi, de la homosexuali până la maghiari, trecând prin romi şi imigranţi. Dacă mintea ei deschisă este cu siguranţă mai mult decât un calcul politic, ea apreciază totuşi atenţia pe care i-o acordă mass-media, inclusiv opinia presei de scandal. Ea dezvăluie fără probleme detalii asupra părului ei blond (coaforul meu este excelent), asupra gustului ei pentru dulciuri ("ştiu la fel de multe despre cutiile de bomboane sau de ciocolată cât despre legi"), sau asupra pasiunilor sale. Pentru toate acestea, presa de scandal o respectă şi o protejează.
Popularitatea lui Radičová datează deja din 2005. Până atunci, nu era cunoscută decât de cercurile intelectuale. Avea reputaţia de a fi o femeie de o rară inteligenţă, a cărei trecut era neprihănit (în septembrie 1989, ea a aparţinut grupului de 14 sociologi care au protestat public contra arestării disidenţilor slovaci). După ani de retorică neoliberală condusă de guvernul Mikuláš Dzurinda [prim-ministru din octombrie 1998 până în iulie 2006, fost lider al SDKÚ], Radičová, care era atunci singura femeie din guvern, a introdus un alt limbaj politic: în loc să arate cu degetul abuzurile în materie de ajutoare sociale, ea a început să vorbească despre săracii căzuţi în mizerie fără nicio vină, ca şi despre obligaţia statului de a-i ajuta.
Ca model, Angela Merkel sau Segolene Royal?
În Parlament, Radičová a comis o eroare care i-ar fi putut fi fatală. Ea a apăsat pe butonul de pe aparatul de vot în locul unui coleg de partid, care, a pledat ea atunci, era prea departe de maşină. Acuzaţiile de fraudă au plouat din toate părţile şi lumea politică şi mass-media au literalmente tăiat-o în bucăţi. Ea a renunţat deci la mandatul de parlamentar. Şi cariera ei a părut terminată atunci când cotidianulSME îi anunţa moartea politică. Dar la sfârşitul lunii ianuarie, totul s-a schimbat. Radičová a anunţat a fi candidat cap de listă al partidului ei la alegerile parlamentare programate pentru 12 iunie. Ea a câştigat alegerile primare împotriva lui Mikoláš Dzurinda. Sondaje recente prevestesc o victorie pentru dreapta. În care caz, Radičová ar putea deveni prim-ministru.
Radičová susţine că modelul său este Angela Merkel. Dar în coridoarele SDKÚ-ului, unii se întreabă cu teroare dacă nu ar fi mai degrabă vorba de Ségolène Royal [candidată socialistă împotriva lui Nicolas Sarkozy la alegerile prezidenţiale franceze în 2007].
