Alegeți o limbă
"Germanii au şi ei defectele lor, spune un tânăr, nu este vorba doar de turci". Necla Keleka auzit deja acest lucru. Faţa i se crispează înainte de a schiţa un zâmbet. "Sunt multe lucruri care nu funcţionează în Germania" spune ea cu ironie. Tânărul este satisfăcut iar Necla Kelek continuă, recunoscând că, chiar dacă nu toţi musulmanii din Germania constituie o ameninţare pentru democraţie, câţiva sunt, şi despre ei este vorba. Necla Kelek, 52 de ani, germană de origine turcă, este invitata centrului cultural din Achim, aproape de Bremen, si este autoarea volumului Himmelsreise [Călătorie în cer] (2010) din care tocmai a citit câteva fragmente.
Cartea neclei Kelek, o critică a sclavagismului
În această carte, Kelek face o analiză critică a islamului, denunţând sclavagismul practicat de câteva din familiile turce instalate în Germania. Această poziţie face din ea un personaj foarte controversat al momentului. Süddeutsche Zeitung a acuzat-o deja de "incitare la ură" iar Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung a calificat-o ca fiind "cruciată". Ceea ce este interesant la Kelek, este că ea promovează toate valorile care constituie fundamentul societăţii germane - libertatea, democraţia, educaţia şi perenitatea - şi tocmai din această cauză este atât de viu criticată. Detractorii săi consideră că aceasta nu şi-a revenit niciodată de pe urma umilinţelor la care a fost supusă în sânul propriei familii şi asta ar fi cauza pentru care aruncă vina asupra islamului în general. Copil, Kelek a părăsit Turcia pentru un mic oraş din Saxonia inferioară, deci, nu a trăit toată viaţa în Germania. Cel mai rău a fost la şcoală, în timpul recreaţiilor pe care le petrecea singură. În afara şcolii, Kelek continua să trăiască într-un mediu turc în care tatăl, şeful, se comporta ca un dictator, mama era supusă, iar copii trebuiau să-l slugărească pe şeful familiei.
Kelek a predat desenul tehnic şi s-a iniţiat în sociologie graţie fundaţiei Hans Bockler, apropiată mediului sindical. Aceasta consideră oamenii fundaţiei drept "adevăraţii săi părinţi". A făcut cercetare, iar în prezent trăieşte de pe urma scrierilor sale. Chiar dacă are cetăţenia germană, când vorbeşte despre Europa, spune întotdeauna "europenii" şi nu "noi europenii". Când i se atrage atenţia asupra acestui lucru, se corectează şi spune că se consideră europeană, apoi surâde ca şi cum ar fi fost surprinsă "în flagrant". Ceea ce este cel mai dezarmant la ea, este entuziasmul cu care elogiază libertatea. Germanii nu mai vorbesc aşa. Kelek pronunţă cuvinte precum democraţie, societate civilă şi educaţie cu o pasiune care mai poate fi auzită doar în timpul meciurilor de fotbal din prima divizie. Probabil că trebuie să cunoşti robia pentru a avea un asemenea cult al libertăţii. Eroii săi sunt oameni precum Heinrich Heine sau intelectuali care s-au bătut pentru libertate la începutul secolului al 19- lea.
Legile musulmane, de neacceptat în Germania
Ceea ce mai deranjează la Kelek, este că aceasta îndrazneşte să critice familiile turce fără a se scuza, fară a afirma cât e ziua de mare că există turci în Germania care sunt favorabili democraţiei şi educaţiei. Două sunt cauzele pentru care forţa cu care germanii îşi apără propriile valori este atât de fragilă : ţin la liniştea lor şi le este teamă că pot părea intoleranţi. Rămâne de luat în considerare faptul că o societate liberă, pentru a nu deveni cinică, are nevoie de apărători implacabili ai libertaţii, precum Kelek. Cu toate acestea, Necla Kelek se confruntă uneori cu o dilemă : un apărător al toleranţei trebuie să fie lipsit de compromisuri în faţa intoleranţei. În opinia ei, atâta vreme cât voalul este expresia supunerii femeilor, purtarea acestuia este innaceptabilă. Legile musulmane nu trebuie să se aplice în Germania. Căsătoriile forţate sunt o ruşine. "Religia este o manifestare a libertăţii, dar nu se situează deasupra acesteia" declară Kelek.
Pentru Kelek, e vorba de a face din musulmani cetăţeni europeni care respectă valori precum democraţia, libertatea şi perenitatea. "În timp ce populaţia musulmană este în continuă creştere, societatea trebuie să se lupte pentru fiecare copil de imigrant. Sistemul democratic atinge o masă critică, iar apărătorii multiculturalismului neglijează prea adesea acest aspect".
Kelek, turcoaică germană, a făcut totuşi un gest care e greu de înţeles pentru un european. Regăsind mormântul tatălui său în paragină, în Turcia, aceasta l-a restaurat, pentru a se putea odihni împreună cu fraţii şi surorile sale alături de omul care i-a asuprit. Ea refuză să fie înmormântată în altă parte.
