Suntem toţi ipocriţi

Toţi cretanii sunt mincinoşi, spunea Epimenide din Creta. În Epistola Sfântului Apostol Pavel către Tit, parabola filozofică sugerând acest cerc vicios al logicii pare şi mai dură : "Cineva dintre ei, propriul lor profet, a spus : Cretanii sunt întotdeauna mincinoşi, fiare rele, burţi leneşe". Ceea ce este numit Paradoxul lui Epimenide găseşte acum o aplicare în politică. Pentru că toată lumea se scandalizează cum că grecii ar fi minţit. Deoarece trăiau deasupra mijloacelor lor. Pentru că au contractat mai multe datorii decât puteau să ramburseze, şi pentru că aşteptau ca restul Europei - sau mai precis, o parte din restul Europei - să le servească drept vistier. Dar este vorba şi de băncile care au recuperat titlurile greceşti în portofoliile lor zicându-şi că un stat poate ajunge în faliment, dar un membru al UE nu.

Suntem toţi cretani

Şi totuşi, această agitaţie în sine face parte din minciună. Oricum suntem toţi mai degrabă cretani, în ceea ce priveşte minciuna, decât cu tendinţe auto-incriminatoare. Atena trebuie să continue să economisească, proclamăm noi. Dar nu există niciun stat european care să nu îşi lase populaţia în ceaţă cu privire la situaţia fiscală. De altfel, niciun popor nu ar aproba primele la casare, fantasmele facilităţilor fiscale şi eufemismele asupra reîndatoririi. Există un pic de nemulţumire din când în când, dar nimic mai mult. Precum nu există niciun politician care, în ajunul alegerilor - ca în Renania de Nord-Westfalia în acest moment - să nu utilizeze şmecheriile cele mai josnice pentru a împinge contribuabilii la urne.

Atena ar trebui să continue să economisească, spune debitoarea [Angela Merkel]. Toate aceste gesticulări absurde despre greşelile greceşti servesc mai ales pentru a demonstra că bugetul nostru este sub control ferm. Ferm ? La Bruxelles, acest Bruxelles unde se exprimă acum voinţa unei supravegheri fără precedent a Greciei, nu a existat totuşi niciodată voinţa, timp de ani de zile, de a evita catastrofa. Cretanii de acolo cunosc dânşii situaţia fiscală a portughezilor, bulgarilor, ungurilor sau italienilor ? A germanilor ? Răspunsul nu poate fi decât : da, bineînţeles că o cunosc.

Sub imperiul minciunilor vitale

Dar când politica cere de a integra state şi întregi continente prin prosperitate, este posibil să fi închis ochii asupra imposibilităţii de a finanţa aceste scopuri nobile - conceptul european cu numele de "coeziune". "Scoateţi dintr-o societate medie minciuna vitală, şi îi luaţi în acelaşi timp ordinea politică", am putea spune, parafrazându-l pe Ibsen.

Printre aceste minciuni vitale, putem cita toate aceste eforturi retorice prin care punem în aplicare ficţiunile noastre ale raţionalităţii. Suntem presupuşi a trăi într-o societate de observare şi monitorizare permanentă, de evaluare şi certificare constante. Suntem, de asemenea, presupuşi a trăi într-o societate a cunoaşterii. De ce recursul la astfel de concepte nu face pe nimeni să râdă ? Chiar şi catastrofele politice cele mai zgomotoase nu sunt recunoscute decât atunci când chiar şi cea mai leneşă burtă nu le mai poate nega.

Grecia este exemplul care confirmă regula

Într-o anumită măsură, Grecia nu este decât un exemplu. Eliberăm certificate de care ştim că nu au altă valoarea decât cea a hârtiei pe care sunt scrise. Mii de politicieni sunt întotdeauna pregătiţi să ia avionul pentru a merge să participe la conferinţe unde scopul este de a ajunge la acorduri în timp ce se declară pe calea cea bună. Când băncile ne mint şi ne exploatează, nu le mai credem pentru o fracţiune de secundă, apoi continuăm ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Acest lucru este valabil şi pentru politicieni, pentru prezentatori TV, pentru consultanţi în afaceri.

Prin considerente complexe, demonstrăm că datoriile sunt investiţii pentru viitor, că Europa este "cool", sau că kerosen-ul, creşterea producţiei de automobile, consumul de electricitate al aparatelor în "stand-by" şi agricultura subvenţionată nu pot fi responsabile pentru schimbările climatice. Şi Grecia trebuie să devină mai credibilă. La fel de credibilă cum suntem noi, băncile, guru, cancelarii, cretanii.

Germania

Merkel sub control judiciar

Nu mai există nicio îndoială asupra deciziei politice : Grecia va fi salvată de către partenerii ei europeni. "Dar adevăratul obstacol ar putea fi în altă parte", constatăFAZ. Pentru că ştim deja că patru adversari ai monedei euro vor apela la Curtea Constituţională germană, deja celebră pentru hotărârea ei privind Tratatul de la Lisabona în iunie 2009. "Berlinul a luat de mult timp în socoteală acest atac", reaminteşte cotidianul. "Dar dezbaterea publică aprigă a ignorat rolul preponderent al problemelor constituţionale în poziţia germană faţă de Grecia". Ca niciun guvern anterior, cel al Angelei Merkel încearcă să dezvolte o politică care să reziste examenului judecătorilor din Karlsruhe. Strategia lui de apărare a salvării greceşti, contrarie articolului 125 din Tratatul privind funcţionarea UE, consistă în a afirma că nu există altă modalitate de a "îndepărta orice daună asupra poporului german" (articolul 56 din Legea fundamentală), în acest caz instabilitatea monedei unice şi insolvabilitatea băncilor şi societăţilor de asigurări din Germania. "De aici poziţia guvernului care vorbeşte despre salvare ca fiind o "ultimă soluţie"", remarcă FAZ. "De aceea a fost implicat FMI", ultima instanţă. "Se pare, conchide FAZ, că în unele dosare, Berlinul nu poate acţiona la Bruxelles decât sub control judiciar".