Alegeți o limbă
De la marile linii directoare până la micile cazuri particulare, Uniunea Europeană promulgă sute de legi în fiecare an. Numărul lor a crescut exponenţial începând din anii '80, de când Bruxelles şi-a extins progresiv domeniile sale de acţiune. Acesta nu se mai ocupă doar de lărgirea pieţei interne şi de a o menţine liberă, dar şi de tot felul de subiecte transfrontaliere, de la legislaţia de mediu şi agricolă, până la transporturi şi protecţia consumatorilor.
În 2007, think-tank-ul londonez Open Europe a calculat că, aliniind toată legislaţia europeană în vigoare la vremea respectivă, s-ar depăşi lungimea unui maraton. O "persoană normală" trebuia să alerge timp de patru ore pentru a depăşi şirul de legi.
Ce înseamnă acest lucru? Nu se ştie. Dar mesajul este clar: toate aceste legi trebuie să fie puse în aplicare la nivel naţional; dar ce margine de manevră mai rămâne apoi pentru o politică naţională curată? 20%, potrivit multor jurnalişti, think-tank-uri şi mai ales politicieni. Restul vine de la Bruxelles, se repetă adeseori.
"Este curios faptul că şi partizanii şi opozanţii au tot interesul să prezinte influenţa executivului de la Bruxelles ca fiind foarte mare", explică Sebastiaan Princen, specialist în administraţie publică la Universitatea din Utrecht. "Pentru partizani, aceasta demonstrează că este absurd să ne opunem Europei, şi că trebuie să facem parte din ea. Pentru opozanţi, este dovada clară că un nou super-stat este pe cale să-şi facă apariţia, şi că acesta nu ne mai lasă nicio margine de manevră". Numai că această cifră nu are nicio bază reală. Este un mit.
Moştenirea lui Jacques Delors
Acum câţiva ani a avut loc o aprigă dezbatere universitară: care este influenţa Europei asupra legislaţiei naţionale? Jurişti şi specialişti ai administraţiei publice au studiat legile, şi au calculat numărul dintre acestea care derivau direct din reglementările europene. Anchete diferite, în ţări diferite, au ajuns la acelaşi rezultat: aproximativ o lege din cinci era influenţată de UE.
Metoda poate că avea unele defecte. Dar oricum, a estima că UE influenţează 80% din legislaţia naţională este absurd. De altfel anchetele scot în evidenţă diferenţe enorme între domeniile de aplicare: Asser Instituut a calculat că două treimi din legislaţia de mediu era influenţată de Europa, faţă de 6 % pentru educaţie.
Deci de unde iese acest 80%? Cine a inventat acest mit? În 1988, Jacques Delors, atunci preşedinte al Comisiei Europene, a prezis că după zece ani, 80% din legislaţia economică - şi probabil fiscală şi socială - va proveni din partea Europei. Se pare că de atunci această cifră şi-a croit un drum.
