Știri Criza economică

Europa nu este pregătită pentru austeritate

Europa se salvează de la faliment plătind o cauţiune de 750 miliarde euro. Dar problemele pe termen lung rămân.

Publicat pe 11 mai 2010 la 14:08

Cea mai mare parte a Uniunii Europene trăieşte la un nivel aflat mult deasupra posibilităţilor pe care aceasta le are. Deficitele guvernamentale sunt în afara controlului iar datoria sectorului public este în creştere. Dacă guvernele europene nu vor profita de răgazul obţinut pentru a-şi controla cheltuielile, turbulenţe pieţele financiare vor provoca noi nelinişti. Din nefericire, electoratul european şi oamenii politici sunt pur şi simplu nepregătiţi pentru a face faţă perioadei de austeritate care se întrevede.

Europa, o superputere a stilului de viaţă

În general, eu cred că Europa se află pe calea cea bună. Să lăsăm SUA să fie o superputere militară şi să lăsăm China să fie o superputere economică - Europa va fi o superputere a stilului de viaţă. Zilele în care imperiile europene dominau lumea au apus. A fost destul de bine în aceea vreme. Europa rămâne încă locul cu cele mai frumoase oraşe, cu cele mai bune produse alimentare şi cel mai bun vin, cu cea mai bogată istorie culturală, locul celor mai lungi concedii şi al celor mai bune echipe de fotbal. Viaţa pentru cea mai mare parte a europenilor obişnuiţi nu a fost niciodată mai confortabilă. Această strategie a fost minunată. Dar are un defect uriaş. Europa nu mai poate suporta confortabilul regim al sistemului de pensionare.

Criza financiară din Grecia este, din nefericire, un exemplu extrem al problemei extinderii europene. Investitorii au fost preocupaţi de nivelul datoriilor şi a deficitelor bugetare în Spania, Portugalia şi Irlanda, luni de-a rândul. Dar îngrijorările nu ocolesc nici cele patru mari puteri ale Europei - Marea Britanie, Franţa, Italia şi Germania. Deficitul public al Italiei este de 115% din PIB. În cursul anului 2010 acesta ar trebui să se reducă cu aproape 20%. Deficitul bugetar curent al Marii Britanii este de aproape 12% din PIB, unul dintre cele mai mari din Europa. George Osborne, care se pare că are toate şansele de a fi ministru de finanţe în noul guvern, a descris previziunile economice oficiale britanice drept o "lucrare de ficţiune". Guvernul francez nu are un buget echilibrat de mai bine de 30 de ani. Şi unul din tristele motive pentru care Germania este reticentă în a-şi oferi ajutorul Greciei, este faptul că ea însăşi se confruntă cu problema reechilibrării bugetului intern.

Newsletter în limba română

E adevarat că cetăţenii din Letonia şi Irlanda suportă deja reduceri ale salariilor şi ale pensiilor. Dar aceste două ţări păstrează încă în memorie experienţa sărăciei acute, urmate de o creştere economică masivă şi fără nici o bază reală. Ei ştiu că ultimi câţiva ani au fost un pic ireali.

Europenii cred în realitatea unui stat-providenţă etern

Precum revoltele de pe străzile Atenei o demonstrează, se pare că nu toţi europenii vor reacţiona cu stoicism în faţa reducerii drastice a cheltuielilor. Mulţi au ajuns să creadă că pensionarea timpurie, asistenţa medicală gratuită şi generoasele beneficii acordate şomerilor, reprezintă drepturi fundamentale. Aceştia au încetat cu mult timp în urmă să se întrebe de unde şi cum vor fi plătite toate aceste lucruri. Sistemul oferirii de avantaje sociale face ca reforma să fie atât de dificilă. Precum alegerile britanice tocmai au dovedit-o, politicienii sunt extrem de reticenţi de a se confrunta cu alegătorii lor, atunci când măsuri economice aspre ar trebui să fie adoptate Mai mult, dacă europenii nu acceptă austeritatea acum, mai târziu se vor confrunta cu ceva mult mai şocant – suveranitatea datoriilor şi colapsul bancar. Pentru mulţi europeni acest gen de evenimente se pot întâmpla doar în America Latină. Descoperirea faptului că Europa Latină - şi poate nordul Europei, pot de asemenea să se lovească de un puternic zid financiar, va fi resimţit ca un şoc teribil.

Creşterea dimensiunii şi a puterii UE au hrănit un periculos sentiment de autosatisafacţie. Pentru ţările din sudul şi centrul Europei - care s-au alăturat mai târziu ‘nucleului’ - "Bruxelles" a fost considerat drept o poliţă de asigurare finală. Odată în interiorul UE, se consideră că războiul, dictatura şi sărăcia aparţin trecutului. Toată lumea poate aspira la un confort relativ, la viaţa stabilă a francezilor şi a germanilor. Timp de mai mulţi ani acest lucru a funcţionat minunat – iar standardul de viaţă a crescut în ţări precum Spania, Grecia şi Polonia.

UE, un fragil eden al protecţiei sociale ?

În ultimii ani, unitatea Europei a constituit o poliţă de asigurare pentru membrii fondatori ai Uniunii. Atât preşedintele Franţei, Sarkozy, cât şi cancelarul Germaniei, Angela Merkel, vorbesc de o Europă pe care o "protejează". Ideea era că o Uniune care reuneşte 27 de naţiuni, este suficient de puternică pentru a proteja modelul social european unic de incertitudini şi globalizare.

La nivel fundamental, UE tebuie să protejeze cu adevărat. Dar în timp ce europenii nu se mai tem de armatele străine, au început să se teamă de obligaţiunile străine. Existenţa Europei ca o "superputere a stilului de viaţă" a depins de oferta masivă şi de simplificarea creditelor. În acest week-end a fost aprobată o uriaşă linie de credit destinată guvernelor europene aflate în nevoie. Dar, pentru toţi cei care vorbesc de solidaritatea pan-europeană, costul acestor linii de credit va ascuţi tensiunile politice din interiorul UE. Amăreala discuţiilor din Grecia legate de pierderea suveranităţii naţionale nu este depăşită decât de cea a discuţiilor din Germania, referitoare la costurile salvării sud-europenilor. Săptămâna trecută, am discutat cu unul dintre cei mai respectabili funcţionari ai UE. Acesta a clătinat din cap când am invocat regretabilele acuzaţii reciproce dintre greci şi germani şi modul în care criza "a pus două popoare unul împotriva celuilalt". Acest lucru, a spus el, seamnă cu un război al Europei moderne. Să sperăm că e aşa. Europenii au mai descoperit însă că "proiectul european" nu oferă nici un fel de protecţie împotriva pericolelor care vin din afară. Lucrurile se pot înrăutăţi şi mai mult - în grădina închisă a Uniunii Europene.

OPINIE

Grecii sacrificaţi pe altarul dogmei

"Atena a fost lovită de o severă pneumonie şi Wall Street a tuşit şi ea", constată în Lidové noviny un expert dintr-un cabinet financiar. Pavel Kohout aminteşte că Grecia, care nu reprezintă decât 2.5 % din PIB-ul UE, a pus în pericol pieţele financiare din lumea întreagă. Pentru a evita ca criza grecească să nu se propage şi să nu se agraveze, estimă Kohout, UE ar fi trebui să lase Grecia să facă faliment şi să iasă din zona euro. "Dacă reprezentanţii UE ar fi spus de la început că este vorba despre o afacere internă a Greciei şi că zona euro ar fi supravieţuit falimentului unuia dintre membrii săi, efectul însănătoşirii ar fi fost acelaşi căci celelalte ţări ar fi fost din start mai vigilente în a-şi menţine sistemul financiar în echilibru", constată expertul.

"Odată cu plecarea membrului său cel mai slab, euro ar putea să-şi câştige înapoi încrederea" pieţelor, crede Kohout. Grecia ar putea astfel să gereze criza slăbindu-şi moneda, ceea ce ar fi de fapt "măsura cea mai simplu de aplicat, necesară redemarajului creşterii economice". Dar "Grecia nu poate părăsi euro-ul", constată Kohout, care subliniază că zona euro a devenit "o dogmă" şi vulnerabilitatea sa un veritabil "tabu politic". În timp ce Grecia se vede obligată să accepte toate măsurile de austeritate "dureroase" impuse de către UE.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect