Alegeți o limbă
Politica este o meserie crudă. Victorie şi înfrângere vin adesea împreună, la fel ca triumful şi decăderea. Uneori poţi pierde totul în câteva săptămâni. Cel mai recent exemplu: Angela Merkel, cancelarul german. La sfârşitul lunii martie, era încă regina Europei. Ea a dominat summitul din primăvară de la Bruxelles. Ea şi-a dictat condiţiile când au fost negociate bazele unui pachet de măsuri pentru a salva grecii de la nevoie. Pentru ea, nu trebuia să intervină nimeni. Şi celelalte state trebuiau să accepte.
Şase săptămâni mai târziu, fosta suverană pare stingherită. Prudenţa ei nu a dus la nimic. Puterea ei este erodată, în interiorul graniţelor ei cât şi în Europa. Atunci când, weekend-ul trecut, statele membre ale UE au făurit peste noapte un plan uriaş de urgenţă pentru a salva euro-ul, Franţa a fost cea care a preluat comenzile - în acord strâns cu Italia şi alte ţări mediteraneene.
Nemţii au cedat un loc sacru
Aceste evenimente recente sunt semnul unei rupturi. Criza financiară şi măsurile de redresare ale zonei euro vor răvăşi în întregime Uniunea Europeană. Aceasta va deveni mai mult franceză şi mai puţin germană. Şi nu numai pentru că preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a ştiut să se poziţioneze ca gestionar al crizei cu o viziune pe termen lung, în timp ce gândurile lui Merkel erau încă întoarse spre alegerile din provincia germană [în Renania de Nord Westfalia, din 9 mai]. În viitor, politica europeană se va face "à la française". Idem pentru metode şi instituţii.
Dintr-o dată, la sfârşitul săptămânii trecute, germanii au cedat un loc care, până de curând, era sacru pentru ei. Acum, lucrurile se dezvoltă cum vrea Parisul : în forma sa actuală, Pactul de Stabilitate al euro-ului, invenţie germană, este bun pentru gunoi. Întrucât pentru moment, nu acest pact garantează stabilitatea monedei unice, ci planul de 110 de miliarde de euro pentru greci, şi scutul de 750 de miliarde prevăzut pentru alte state potenţial falimentare.
Nimic nu va mai fi posibil fără o conducere politică
Şi în realitate s-a terminat şi cu interzicerea de a cauţiona (bail-out). În ultimele luni, germanii au fluturat ostentativ această clauză ca protecţie împotriva posibilelor plângeri la Karlsruhe [sediul Curţii Constituţionale Germane]. Francezii erau departe de a avea astfel de idei. În cele din urmă, ei sunt cei care s-au impus.
Sarkozy s-a apropiat de obiectivul său de guvernare economică între cei şaisprezece membri ai zonei euro. De fapt acest grup este cel care a luat deciziile cruciale din ultimul week-end. Comisia Europeană a stat pe post de manoperă. Există totuşi un punct crucial, anume că toate ţările din zona euro înţeleg treptat că nimic nu va mai fi posibil fără o conducere politică şi o consolidare semnificativă a coordonării economice între parteneri. Până acum, germanii au rămas întotdeauna surzi faţă de acest discurs. Acum, Europa va avea un guvern economic, indiferent dacă este sau nu oficial. UE nu are altă alegere dacă vrea să remedieze greşelile de concepţie ale monedei sale.
Viziunea germană nu mai are şanse să revină
De asemenea, viziunea franceză a Băncii Centrale Europene (BCE), este cea care precumpăneşte astăzi. Conceput pe modelul german Bundesbank ca o instituţie independentă, BCE s-a lăsat prinsă în acordul încheiat la Bruxelles în week-end-ul trecut. Ea s-a declarat pregătită, în caz de urgenţă, de a răscumpăra datoria Statelor în pragul falimentului. Independenţa ei nu mai este decât o amintire. Banca centrală este acum executantul organismelor politice. Nu numai că este fără precedent, ci chiar revoluţionar.
Să nu fim naivi. Nu trebuie crezut că viziunea germană va relua întâietatea pentru a repune lucrurile în loc după ce bursele se vor fi calmat, iar criza financiară va fi în spatele nostru. O săptămână a fost de ajuns pentru a sparge tabuurile europene unul după altul. Când partenerii europeni vor începe să ia în considerare consecinţele acestei crize a euro-ului şi să definească noile norme în uniunea monetară, germanii se vor afla într-o poziţie delicată. Modelul lor european nu a rezistat punerii la încercare. Şi chiar şi ei au aprobat marele plan de salvare a monedei europene.
