Ministrul britanic al Finanţelor, George Osborne. Pe foaie: “Previziuni de creştere”.

S-a terminat Olimpiada, înapoi la muncă

În timp ce Marea Britanie se întoarce la muncă după cele două săptămâni de vacanţă, în aplauzele comunităţii internaţionale, premierul David Cameron ar putea să-şi dorească un pic de spirit olimpic pentru a rezolva problemele naţiunii, începând cu economia, consideră editorialistul Ian Birrell.

Publicat pe 13 august 2012 la 16:10
Ministrul britanic al Finanţelor, George Osborne. Pe foaie: “Previziuni de creştere”.

Apăi a fost un chef straşnic, nu? Două săptămâni nemaipomenite în care Marea Britanie a dovedit că mai este încă un actor global, în pofida stereotipurilor defetiste care au precumpănit în opinia publică din ultimii ani, şi arătând lumii adevăratul chip al naţiunii noastre curcubeu. Acum vine mahmureala.

În timp ce amintirile isprăvilor extraordinare ale lui Mo, Bradley şi Jess dispar în depărtare, trebuie să ne întoarcem fără tragere de inimă la realitatea dureroasă a unei ţări cufundată într-o ceaţă economică, bătută de criza monedei euro şi împotmolită în mlaştinile stagnării.

Şi printre cei mai îndureraţi va fi David Cameron, cu a lui Coaliţie care crapă din ce în ce mai mult pe zi ce trece, cu ai săi critici care par să se înmulţească văzând cu ochii, şi cu al său partid rămas zdravăn în urma Laburiştilor în sondajele de opinie. El nu este ajutat nici de neghiobia celor presupuşi a fi de partea lui, anume atât liberal-democraţii hotărâţi să dovedească că politica de coaliţie nu funcţionează în Marea Britanie, cât şi toţi cei de dreapta (s-ar putea să fie vorba despre extremă-dreapta, de verificat) care par să facă tot posibilul pentru a împinge Conservatorii înapoi în inanitatea opoziţiei.

Proiect blocat

Vor fi desigur ceva remanieri - deşi un aspect admirabil al acestui guvern a fost întotdeauna refuzul său de a înlătura şi de a schimba miniştri ori de câte ori a fost izbit de valuri, spre deosebire de predecesorii săi.

Newsletter în limba română

Problema cheie pentru alegători este economia, întrucât britanicii se luptă cu creşterea preţurilor şi nesiguranţa locurilor de muncă. Anul acesta proiectul de modernizare al conservatorilor a fost blocat mai întâi de proasta gestionare a reformelor sănătăţii, care a subminat ideea că partidului sus-citat i s-ar putea încredinţa serviciile publice, şi apoi de proiectul de buget uluitor de inept, care a arătat clar că nu toată lumea era în acelaşi necaz, fiindcă oferea reduceri de impozite celor super-bogaţi.

Acum, Coaliţia pare complet zăpăcită - Liberal-Democraţii s-au ghemuit de frică după toate eşecurile lor, conservatorii par divizaţi din cauza vocilor stridente venind din dreapta. Economia se îndreaptă cu paşi mari spre prăpastie, în timp ce pierderea probabilă a reformelor care ar fi făcut sistemul electoral mai echitabil va reduce şi mai mult şansele de o victorie a conservatorilor în 2015. Perspectivele poate nu sunt chiar disperate, dar sunt incontestabil sumbre.

Dacă guvernul ar putea îmbutelia spiritul olimpic, problemele sale ar fi rezolvate. Trebuie să remarcăm în trecere că viziunea unor politicieni luaţi copios în derâdere a fost cea care a adus Jocurile aici şi care a asigurat că acestea au fost o reuşită. De asemenea, toată lumea a observat rolul primordial jucat de cei 70 000 de voluntari, care arătându-se prietenoşi şi primitori au dovedit tuturor că îşi meritau porecla de Făuritori ai Jocurilor.

Purtarea lor ar trebui să-l inspire pe domnul Cameron să fie îndrăzneţ şi fidel sie-însuşi, îndemnându-l să revină la temele Marii Societăţi. La baza acesteia se afla o idee puternică, cea de indivizi care se unesc pentru a-şi determina viitorul mai degrabă decât să se lase pe mâna statului.

Şi întocmai acest imbold a împins oameni obişnuiţi - mulţi din minorităţile etnice - să ofere o viziune pozitivă, progresivă şi potenţial valorizantă a Marii Britanii. Şi aici merită iarăşi subliniat, pentru toate certurile politice previzibile despre terenuri de joc şi ore de educaţie fizică, faptul că medaliaţii noştri cu aur şi-au lăudat mai ales profesorii şi antrenorii care i-au inspirat să-şi depăşească limitele, mai degrabă decât locurile unde au învăţat să alerge, să călărească şi să vâslească. Oamenii sunt cei care fac diferenţa în lumea noastră, nu clădirile sau instituţiile.

Cuvintele gen "Big Society" ("Marea Societate") stârnesc în ultimul timp ticuri nervoase în cercurile guvernamentale. Dar domnul Cameron trebuie să fie curajos dacă vrea să mai fie la Downing Street pe vremea când Jocurile Olimpice vor ajunge la Rio.

Direcţia: economie

Deocamdată şansele sunt împotriva acestei eventualităţi - deci ar fi mai bine să guverneze ca şi cum fiecare zi ar fi ultima, cu hotărârea de a face schimbări profunde sperând pentru mai bine, mai degrabă decât să se bazeze pe genul de calcule superficiale care au subminat încrederea în guvernul său.

El trebuie să se întoarcă la "maoismul" din primele luni ale guvernării sale. De data aceasta, ar trebui să se axeze neclintit pe economie, pe suferinţele tinerilor, pe nevoia de locuinţe şi să se asigure că avantajele statului bunăstării strâns la curea se revarsă mai mult pe cei care au cu adevărat nevoie de ele decât pe clasele de mijloc, oricât de tare ar ţipa cei din urmă. Serviciile publice trebuie să fie reformate în jurul nevoilor utilizatorilor, şi nu în jurul celor ale producătorilor, oricât de cumplite ar fi ameninţările acestora.

Şi în final, dl Cameron trebuie să fie clar despre ceea ce face şi de ce o face. Prea adeseori se întâlneşte o anumită şovăire despre exprimarea unui scop, care permite duşmanilor să conducă dezbaterea. O reformă a muncii va înlocui pierderea neregretată a reformei Casei Lorzilor. Aceasta va fi vândută ca o misiune pentru a îndepărta blestemul şomajului şi a ajuta tinerii cu oportunităţile care pentru noi au decurs de la sine - sau văzută ca o capitulare a conservatorilor în faţa cerinţelor lumii patronatului?

Răspunsul la astfel de întrebări va ajuta la determinarea rezultatului următoarelor alegeri. Doar un singur lucru este sigur, cum am putut vedea de-a lungul acestor Jocuri glorioase - norocul surâde celor îndrăzneţi.

Politică

Ar putea fi Boris Johnson prim-ministru?

David Cameron este pe cale de a pierde următoarele alegeri şi poziţia sa de lider, şi este conştient de asta”, aşa începe Benedict Brogan, redactorul şef adjunct al cotidianului de centru-dreapta The Daily Telegraph, subliniind că Boris Johnson, primarul Londrei cel predispus la gafe, este întrevăzut ca fiind următorul viitor lider al Partidului Conservator. Beneficiind de succesul recent al Jocurilor Olimpice, şi lansând remarci îndrăzneţe – precum descrierea echipei de volei de plaja care “lucea precum nişte vidre ude” – Boris are o popularitate care îi face să viseze pe mulţi alţi politicieni, dar poate fi oare luat în serios în calitate de potenţial prim-ministru? Cotidianul adaugă:

Westminster [Palatul Parlamentului] este împărţit între cei care îl consideră la ora actuală ca fiind o forţă implacabilă, şi cei care nu se pot opri din râs la ideea că poate fi luat în considerare cu adevărat ca un prim-ministru potenţial… Sponsorii Conservatorilor s-au săturat şi strâng rândurile în spatele primarului Londrei. Din cartierul de afaceri, The City, financiarii reduc poziţia de lider [a Conservatorilor].

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect