Alegeți o limbă
Podul dintre Copenhaga şi Malmö este foarte arătos. Dar pentru miile de danezi care sunt obligaţi să locuiască pe partea suedeză şi forţaţi să facă naveta în fiecare zi pentru a merge la locul de muncă în Copenhaga, podul peste Oresund este un simbol al excluderii. Ei trebuie să plătească în fiecare zi pentru a merge în propria lor ţară, unde nu pot trăi pentru că soţul/soţia lor sunt străini.
Legile daneze privind imigraţia sunt foarte stricte. Foarte dure faţă de solicitanţii de azil, acestea interzic căsătoria cu un partener străin sub 24 de ani şi impun exigenţe ridicate imigranţilor. Pentru a obţine un permis de şedere a fost introdus recent un sistem de puncte. Imigranţii trebuie timp de cel puţin un an să fi "participat activ în societatea daneză". Iar danezii ai căror soţi/soţii sunt cetăţeni străini trebuie să dovedească că au mai multe "legături" cu Danemarca decât cu ţara de unde provin consorţii lor.
Astfel Bolette Kornum, controlor financiar, nu s-a putut întoarce la Copenhaga împreună cu soţul ei, care este egiptean: serviciul de imigrări a considerat că au mai multe legături cu Egiptul. Ea vorbeşte araba, el nu are familie în Danemarca şi au trăit împreună mai mulţi ani în ţara soţului ei. Duceţi-vă să trăiţi în Egipt, a fost răspunsul autorităţilor. "Toată viaţa mea am plătit impozite, dar nu mai sunt binevenită în ţara mea". În prezent, 6.000 de familii trăiesc pe partea cealaltă a podului. "Sunt distruse vieţi", a spus Bolette Kornum.
Pe margine de guvern
Legile stricte daneze privind imigraţia sunt rezultatul unui consens tacit între aproape toate partidele politice. Doar câteva mici partide de stânga continuă rezistenţa. Promotorul acestor legi, Partidul Poporului danez (DF) a devenit un actor stabil şi influent al peisajului politic şi nu mai este considerat un partid de extremă dreaptă, şi respins ca atare. Cum a reuşit să ajungă astfel ?
Să revenim în 2001. DF câştigă 12% din voturi la alegerile parlamentare. Este atunci respins de unii, hulit de stânga, atacat din cauza retoricii sale populiste şi poziţiilor sale anti-imigraţie. Partidul Conservator şi Partidul Liberal doresc să guverneze şi imaginează o soluţie tipic daneză : o coaliţie minoritară. Ambele partide de centru-dreapta alcătuiesc guvernul şi DF le sprijină în Parlament. În schimb, el se aşteaptă la măsuri drastice contra imigraţiei. Coaliţia consideră că a făcut o afacere bună: ei pot guverna şi tăia iarba sub picioarele DF-ului.
În realitate, el este cel care manipulează coaliţia: îşi exercită influenţa, în timp ce celelalte două partide depind de el, şi el refuză să se alăture guvernului. O strategie ingenioasă : "Stând la adăpost de vânturi, partidul s-a putut dezvolta pentru a deveni un partid condus în mod profesionist, cu cei mai buni consilieri de comunicaţii. Este de departe cea mai eficientă maşină politică din Danemarca", afirmă comentatorul politic Peter Mogensen, de la cotidianul Politiken.
Social la stânga, anti-islam şi eurofob
Astfel, DF îşi foloseşte dreptul de veto în cadrul negocierilor bugetare anuale pentru a obţine unele mici cadouri tactice şi uşor de "vândut" electoratului său. Precum construcţia unui spital într-o zonă cu mulţi alegători potenţiali. Sau ajutoare pentru cei de mai mult de 65 de ani, lansate cu mare fanfară. În domeniul social, DF este mai curând de stânga şi favorabil întreţinerii statului bunăstării.
Este anti-Islam şi anti-imigraţie, dar favorabil persoanelor vârstnice şi cu handicap; eurofob şi desigur ostil aderării Turciei la UE, dar pro-israelian. O disciplină strictă domneşte în sânul partidului: nu există lupte interne şi nici un loc pentru idioţi precum rasiştii şi neo-naziştii, care sunt în mod regulat expulzaţi. Liderul partidului, Pia Kjærsgaard, a făcut mari eforturi pentru a se îmbunătăţi. La început, ea era adesea ursuză, sau acidă, şi căuta conflictul cu alte partide.
"Ea face eforturi acum pentru a evita ciocnirile cu omologii săi", spune Henrik Kaufholz, membru al consiliului de administraţie al Asociaţiei daneze a jurnaliştilor de investigaţie. Protejat de către guvernul minoritar, DF-ul s-a transformat în ultimii zece ani într-un partener de încredere şi foarte influent. Pe planul electoral, el a câştigat teren - 14% din voturi - şi mai multe dintre ideile sale sunt acum un consens între principalele forţe politice.
© De Groene Amsterdammer
