Madrid, 20 mai 2010. Funcționarii protestează împotriva măsurilor de austeritate ale guvernului Zapatero.

Criza economică, austeritatea şi stânga europeană

La putere în principalele ţări afectate de criză - Spania, Grecia şi Portugalia - partidele de stânga sunt constrânse să pună în aplicare măsuri similare celor aplicate de omologii lor conservatori în Germania, Franţa ori din Marea Britanie, măsuri care afectează electoratul lor tradiţional.

Publicat pe 4 iunie 2010 la 12:54
Madrid, 20 mai 2010. Funcționarii protestează împotriva măsurilor de austeritate ale guvernului Zapatero.

Stânga reformistă va fi oare una din numeroasele victime ale politicilor de austeritate adoptate de cea mai mare parte a ţărilor europene? Întrebarea aceasta merită a fi pusă. Pe de o parte, cele trei principale ţări, din cele şapte de stânga din Uniunea Europeană, și anume Grecia, Spania şi Portugalia, au inițiat regimuri dure de austeritate, care nu diferă decât marginal de cele adoptate de către Germania, Italia, Marea Britanie şi Franţa, conduse de guverne de dreapta sau de centru-dreapta.

Pe de altă parte, acolo unde este în opoziţie, stânga pare uneori să aprobe baza filozofică a măsurilor luate de guverne, dar în acelaşi timp critică câteva din măsurile sociale, sugerând de manieră subtilă, că ea ar şti să conducă mai bine o politică reală de stabilizare financiară. Ori, în conformitate cu promotorii săi, rigoarea se presupune că ar avea rezultate economice semnificative pe termen lung însă va fi lipsită de rezultate importante imediate.

Stânga amendată de cei săraci

Aceasta a provocat deja puternice tensiuni sociale, deoarece acest gen de politici afectează în primul rând categoriile cele mai fragile şi vulnerabile, cum ar fi persoanele sărace, femeile, tinerii, vârstnicii şi pensionarii, salariaţii din sectorul public, pe scurt populaţia care constituie baza tradiţională a stângii. Sindicatele greceşti, spaniole şi portugheze se opun guvernelor lor, ceea ce va penaliza guvernele de stânga.

Din această cauză, nemulţumirile politice s-ar putea să crească, ceea ce se va traduce fără îndoială, pentru populaţia aflată în mare suferinţă, printr-o creştere a abstinenţei şi o izolare puternică în sfera privată. Sau invers, prin acordarea voturilor, în semn de protest, extremiştilor, mai mult celor de dreapta decât celor de stânga deoarece aceştia sunt mai uşor de recunoscut, iar mai apoi imigraţia va creşte iar acţiunile violente nu sunt excuse. În cele din urmă s-ar putea accentua sentimentul deja larg răspândit că nimic nu mai separă dreapta de stânga.

Newsletter în limba română

Într-un moment în care stânga radicală acuză mai mult ca niciodată de trădare şi îşi ascute criticile împotriva capitalismului, stânga reformistă trebuie să îşi clarifice poziţia asupra a patru subiecte esenţiale care alimentează dezbaterile sale interne. În primul rând, şi asta e preocuparea principală a momentului, trebuie stabilite politicile economice şi sociale care urmează a fi promovate. A treia cale a lui Tony Blair din anii 1990 a servit, printre altele, la o asimilare parţială a liberalismului economic şi la dorinţa de a profita de oportunităţile generate de globalizare, atenuând în acelasi timp daunele sociale pe care aceasta le provoacă. O reorientare către keynesianism şi intervenţia puterilor publice se manifesta aproape peste tot, inclusiv la laburişti şi mai mult, aproape toată stânga este dispusă să colaboreze în vederea dezvoltării durabile a unei economii verzi. Dar acest consens nu este lipsit de divergenţe.

Nimic nu este mai rău decât liniștea țipătoare a Partidului democrat

Câţiva, la stânga, contestă politica monetaristă, şi pledează pentru anularea deficitelor publice pentru ca astfel să poată fi relansate mai eficient investiţiile şi creşterea economică. Alţii acceptă imperativul anulării deficitului dar vor o impozitare mai puternică a veniturilor ridicate realizate în urma tranzacţiilor financiare şi măsuri de protecţie socială. În interiorul acestora, se confruntă partizanii politicii de susţinere şi de protecţie a celor mai defavorizaţi, pentru a le diminua suferinţele, iar aceasta este politica revendicată de către secretarul PS francez, Martine Aubry, şi cei care preferă să dea oamenilor pârghii de a acţiona, de a crea, de a se împlini.

În al treilea rând, exista problema Europei, multe voci îndoindu-se fără încetare de pertinenţa şi eficacitatea sa. Stânga se împarte deci între cei, minoritari dar influenţi, tentaţi de a se reorienta spre cadrul naţional şi deţinătorii unei adevărate politici europene, capabili să orienteze ecnonomia, să coordoneze politicile sociale şi fiscale, să reglementeze concurenţa dintre state. În sfârşit, într-o conjunctură care s-ar putea dovedi ameninţătoare pentru democraţie, stânga încearcă să reactiveze această din urmă variantă, ceea ce ar determina pe unii din membrii săi să insiste mai mult asupra renovării structurilor clasice ale democraţiei reprezentative şi pe alţii să exploreze căile democraţiei participative.

Stânga reformistă este divizată? Da, dar are puţină importanţă dacă ea îşi prezintă contoversele în faţa opiniei publice, pentru că în cele din urmă, redevine rapid o forţă de propunere şi de iniţiative, care vrea să facă auzită o voce originală, la înălţimea provocărilor considerabile generate de actuala conjunctură. În orice caz, nimic nu este mai rău decât tăcerea profundă care caracterizează PD. Totuşi, acesta s-a născut din voinţa de a construi o forţă inedită, poziţionată pe discrepanţa care opune nu atât stânga şi dreapta cât mai ales pe reformiştii de diferite sensibilităţi şi pe conservatori.

Această idee originală s-a pierdut în urma extenuantelor bătălii dintre oligarhii decişi să îşi păstreze poziţiile. PD s-a afundat într-o mlaştină de compromisuri, sub pretextul de a nu supăra pe nimeni nici în rândurile sale dar nici la stânga ori la dreapta. Dar ce s-a întâmplat cu stânga italiană, desigur neputincioasă politic, dar atât de inventivă în anii 60-70, care, în diversitatea sa, în PCI, PSI dar şi în sindicate, a inspirat restul stângii europene?

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect