Alegeți o limbă
La Bruxelles, diplomaţii şi funcţionarii europeni au răsuflat uşuraţi la aflarea rezultatului alegerilor legislative din 12 septembrie, din Olanda. “Este formidabil să vezi în ce fel s-a auto-depăşit Olanda. Bunul simţ a revenit, raţiunea a câştigat”, a tras concluzia unul dintre aceştia. “Era de mult timp cazul ca Olanda să revină la normal”, a declarat un altul.
La Bruxelles a dispărut deci pentru moment o temere: ura faţă de UE nu se va propaga dinspre Olanda -stat-fondator al UE şi membru încă notat cu AAA - spre restul Europei. Coaliţia, care se va compune probabil din VVD [Partidul Popular pentru Libertate şi Democraţie, liberali] şi din PvdA [Partidul Muncii, social-democraţi] nu va întoarce spatele Uniunii. De altfel, de când Diederik Samson se află la conducerea PvdA, acest partid şi-a reluat direcţia tradiţională spre Europa.
Din nou fonduri europene
În lunile care vor urma, noua coaliţie va avea din plin ocazia să-şi afirme poziţia în Uniune. În octombrie sau noiembrie, va trebui să ne punem din nou întrebarea ineluctabilă dacă trebuie sau nu să venim în ajutor (iar) Greciei, sau Spaniei, punând la bătaie alte fonduri europene. În aceşti ultimi doi ani, în mare parte sub presiunea PPV [partidul populist al lui Geert Wilders], Mark Rutte şi Jan Kees De Jager, ministru al Finanţelor provenind din CDA [Partidul Creştin-Democrat], s-au comportat asemeni unor vulturi în ceea ce priveşte problema acordării unor împrumuturi, în urgenţă, ţărilor din zona euro aflate în dificultate.
O coaliţie care va include şi PvdA va adopta un alt ton faţă de Bruxelles. Iar dacă electoratul, acordându-i un Da critic, nu şi-a schimbat, este evident, comportamentul, este deoarece guvernul actual, constituit din VVD şi CDA, se sprijinea deja pe PvdA pentru a-şi da acordul salvărilor de urgenţă. Ne putem aştepta, totuşi, la o mai mare schimbare privind proiectele lui Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului European, care prevăd de fapt dotarea UE cu o arhitectură complet nouă. Înainte de alegeri, Mark Rutte afirma ironic că avea cu atât mai multă nevoie de perspective europene cu cât acestea vin la pachet cu un transfer delicat de putere la Bruxelles. Cu Diederik Samson alături, Mark Rutte nu va mai putea repeta această frază asasină.
Reguli mai riguroase
Herman Van Rompuy şi José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei, consideră inevitabilă o integrare mai puternică dacă Statele membre ale UE ţin să-şi conserve prosperitatea şi bunăstarea. În practică, aceasta înseamnă reguli europene şi mai riguroase în materie de disciplină bugetară, acorduri şi mai exigente asupra aplicării politicii economice şi sociale, o mai bună armonizare fiscală şi o mai mare influenţă a Parlamentului European. PvdA este deschis spre o asemenea evoluţie iar primul ministru Mark Rutte, atunci când va fi obligat să ia asemenea decizii - la sfârşitul acestui an - va fi constrâns să spună “Da, dar cu condiţia” în loc de “Nu, niciodată”.
Trebuie să ne aşteptăm şi la o luare de poziţie mai suplă în negocierile asupra noului cadru financiar plurianul al UE. Acel “zero, este suficient”, exprimat de Mark Rutte şi Jan Kees De Jager (îngheţarea bugetului) va fi înlocuit cu un scenario care va prevede o modestă creştere a bugetului UE. O ieşire care este oricum mai realistă, exceptând situaţia în care Olanda nu ar fi totuşi gata să torpileze bugetul, opunând un veto.
Rolul lui Mark Rutte ca aducător de necazuri în Europa - punctul de vedere exprimat de diplomaţii din UE - pare terminat. În loc să caute alianţe cu euroscepticii din Londra şi din Helsinki, un guvern compus din VVD şi din PvdA se va apropia, ca mai înainte, de cei care, la Berlin, pratică o critică constructivă. După alegeri, primul ministru olandez se va fi transformat într-o persoană ceva mai germană în Europa.
Opinie
Germanii, de ascultat şi urmat
“Dezbaterile publice intensive” din Germania ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale din Karlsruhe sunt un exemplu de urmat pentru olandezi, a căror atitudine faţă de eventualele atingeri ale democraţiei este “mai nonşalantă”, consideră Ton Nijhuis în De Volkskrant. Pentru directorul Institutului german din Olanda,
Olanda ar face mai bine să ia în serios nemulţumirea şi neliniştile populaţiei germane şi să îndepărteze cât mai curând sentimentul său de izolare, de exemplu luând în serios dorinţa Angelei Merkel de a ajunge la o uniune politică [...] Trebuie să lămurim ce aşteptăm de la Europa. Dacă luăm iniţiative în loc să rămânem pe tuşă să ne plângem, ne sporim şansele de a avea o adevărată influenţă [în Europa]. Dacă împărtăşim neliniştile germane şi dacă formulăm răspunsuri, am putea încerca să evităm ca Germania să se îndepărteze încet-încet [de proiectul european], şi în acelaşi timp am putea însufleţi şi da o direcţie dezbaterii europene din Olanda.
