Alegeți o limbă
Şi în fotbal am devenit un continent "vechi", ca şi în politică, economie şi societate. Idei vechi, vechi obiceiuri, vechi greşeli cunoscute de toţi, dar păzite cu gelozie. I-aţi văzut în ultimele zile la televizor, pe aceşti Marcello Lippi, Fabio Capello şi Raymond Domenech, antrenorul Italiei, Angliei şi Franţei ? Nu semănau ei surprinzător de bine cu liderii periclitanţi ai ţărilor lor respective ieşind dintr-o reuniune a Consiliului European consacrată crizei ? Cacofonia cu care ne-au obişnuit reuniunile de la Bruxelles s-a răspândit brusc, ca o farsă, asupra terenurilor de fotbal din Africa de Sud. Vechile puteri par să-şi fi pierdut convingerile. Nucleul de ţări fondatoare este pus la grea încercare. Olanda rezistă, dar ceilalţi trudesc. Chiar şi Germaniei i s-au văzut, sub armura strălucitoare, cotonoagele ca scobitorile.
Societatea europeană, imobilă, se pierde în egoisme naţionale
Problemele extra-fotbalistice ale vechii Europe erau cunoscute de mult timp: populaţia noastră nu creşte, nu creează şi nu ia riscuri; economia noastră şi piaţa noastră a muncii sunt paralizate de reguli anacronice de care persistăm să ne cramponăm, negând realitatea deoarece ne temem de orice schimbare care ar putea repune în discuţie vechi privilegii. Societatea europeană pare imobilă: cei care au norocul de a se fi născut într-un mediu privilegiat se pot aştepta ca nivelul lor de trai să fie similar cu cel al părinţilor lor, ceilalţi trebuie să se bazeze pe noroc sau pe un miracol. A face studii, a se angaja, a se forma, poate deschide de obicei ochii asupra oportunităţilor de peste graniţe. Inutil de altfel de a-şi pune speranţele în căutarea de soluţii utile şi împărtăşite la nivel european, deoarece de fiecare dată când se prezintă o situaţie de urgenţă, gândirea naţională este cea care predomină.
Toate acestea se repetă în mod identic pe terenurile de fotbal ale Campionatului Mondial de Fotbal, acolo unde, în teorie, imaginaţia şi creativitatea ar fi putut avea frâu liber. Dar rezultatele, şi mai abitir comportamentul marilor echipe europene, au reprodus până acum în mode emblematic viciile şi inerţiile vechiului continent.
Europa, un continent timorat, dar mândru de istoria sa
Francezii, după cum ştim, au inventat revoluţia şi astfel nu pierd nicio ocazie de a contesta autoritatea. Astăzi echipa lor naţională joacă mizerabil, jucătorii îşi atacă antrenorul, Anelka este exclus şi colegii lui au reacţionat organizând o AG [Adunare Generală], scriind o declaraţie, şi pentru a-şi proteja drepturile lor inalienabile, încep o grevă. Data viitoare, în loc de un căpitan, vor angaja un sindicalist. Englezii au cucerit lumea cu îndrăzneala lor. Întrucât se simţeau înghesuiţi în insula lor ploioasă, părăseau de îndată ce puteau dulceaţa caselor lor şi se îmbarcau în expediţii periculoase care i-au făcut puterea dominantă de pe glob. În misiunea ei sud-africană, echipa naţională cu cei trei lei nu a cucerit nici măcar Algeria. Şi cum reacţionează jucătorii ? Plângându-se de antrenorul lor, care le interzice prezenţa "wags"-elor pe lângă ei, aceste doamne şi domnişoare care cultivă cele mai înalte virtuţi naţionale. Nemţii, după cum ştim, sunt nemţi. Când maşina funcţionează conform instrucţiunilor, ei înving Australia. Când maşina se blochează, cum ar fi împotriva Serbiei, ei îşi pierd cumpătul. Noi, italienii, nu prea în formă acest an dar de bună voinţă, suntem deja pe cale de a ne angaja în polemici. Chiar înainte de a fi eliminaţi. Şi Spania a tergiversat, demonstrând o timiditate care nu este totuşi în tradiţia ei, în timp ce doar cei care visau de mult timp să fie invitaţi la banchet, precum portughezii, sunt îndrăzneţi şi gata să muşte.
Trebuie desigur să ne abţinem de la clişee, dar nu există nicio îndoială că în Africa de Sud, Europa Mare dă impresia de a fi un continent imobil, timorat, preocupat mai presus de orice să nu piardă ceea ce are, în loc de a încerca să cucerească ceva nou. Zinedine Zidane ne-a spus că marile echipe ale lumii au toate aceeaşi problemă : valorile globale au fost nivelate şi nu mai suntem la fel de competitivi ca înainte. El făcea o analiză fotbalistică, dar, fără să ştie, exprima de asemenea un adevăr important care se declină în toate domeniile : societatea globală nu mai are răbdare faţă de cei care nu doresc să urmeze şi care încetinesc înaintarea, în loc să alerge, să experimenteze, să ia riscuri.
Politică
Angela Merkel atârnată de soarta Mannschaft-ului
Dacă Germania nu câştigă Cupa Mondială, guvernul Angelei Merkel s-ar putea să nu supravieţuiască până la sfârşitul legislaturii, scrie Newsweek Polska. "Coaliţia formată de liberali şi creştin-democraţi are abia şase luni, dar deja atmosfera este tot atât de grea ca într-o căsătorie înainte de divorţ", consideră revista : ei se ceartă pe ajutoarele publice, serviciul militar şi energia atomică. Marcate de neînţelegerile dintre cancelar şi numărul doi, Guido Westerwelle, tensiunile din interiorul guvernului sunt susceptibile de a culmina cu alegerea noului preşedinte al Republicii, în 30 iunie: unii independenţi liberali ar putea într-adevăr să voteze pentru Joachim Gauck, candidatul sprijinit de social-democraţi şi de Verzi. Pentru Newsweek, aceasta ar marca "începutul sfârşitului cabinetului Merkel".
