Premiul Nobel pentru Pace: Apelul lansat din Oslo către Europa

15 octombrie 2012
La Repubblica Roma

Premiul Nobel pentru Pace decernat Uniunii Europene este un dublu apel: către liderii europeni, pentru ca să salveze o Uniune în pană, şi către cetăţeni, pentru ca să dea dovadă de solidaritate într-un moment în care criza pune la grea încercare modelul social european, scrie filosoful german Jürgen Habermas.

Uniunea Europeană a primit premiul Nobel pentru Pace în momentul în care trece prin cea mai gravă criză din istoria ei. Drept motivaţie pentru această alegere, Comitetul Nobel felicită UE pentru "a fi contribuit la transformarea Europei dintr-un continent în război într-un continent în pace". Desigur, ar fi greu să ne imaginăm alte motive pentru decernarea unui premiu Nobel pentru Pace.

Şi totuşi, circumstanţele crizei actuale dau şi un alt sens acestui premiu, sau mai exact repercusiunilor pe care o astfel de alegere o poate avea în situaţia actuală a Uniunii. Interpretez decizia de a decerna UE premiul Nobel pentru Pace, într-un moment în care ea se află într-o situaţie mai disperată decât niciodată, drept o rugăminte adresată elitelor politice europene – aceloraşi elite care în toiul crizei dau dovadă de atâta lipsă de curaj şi de viziune.

Dincolo de antagonismele istorice

Acest premiu Nobel pentru Pace dă clar de înţeles guvernelor care se află acum în fruntea ţărilor membre ale uniunii monetare că ele trebuie să meargă dincolo de umbra intereselor pe termen scurt şi deci să se gândească la viitorul proiectului european. Este scris negru pe alb, de cel puţin trei ori, chiar în textul apelului. Comitetul Nobel începe prin a lăuda reconcilierea şi construirea păcii în Europa după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Apoi textul evocă eforturile de construcţie şi de promovare a democraţiei şi libertăţii, precum şi procesul de liberalizare pe care Uniunea Europeană l-a pus în aplicare în anii 1980 în favoarea Greciei, Spaniei şi Portugalia, similare cu cele din anii 1989-1990 în favoarea ţărilor din Europa Centrală şi de Est, care urmau să facă mai târziu parte din Uniune. Şi eforturile pe care Europa trebuie să le pună în aplicare acum în Balcani.

Comitetul Nobel salută curajul de care a dat dovadă Europa pentru a depăşi antagonismele istorice şi a smulge acest succes istoric care este extinderea Uniunii Europene, care într-o zi va trebui să înglobeze şi Turcia.

Europa cetăţenilor

Dar nu este totul. Abia la enunţarea celui de-al treilea motiv al Comitetului aflăm ironia din această decernare Uniunii Europene a premiului Nobel pentru Pace. Comitetul Nobel face referinţă la criza economică, care, în ţările din zona euro, cauzează "tulburări şi tensiuni sociale considerabile" şi împinge aproape de ruptură o Europă pricopsită cu responsabili deficienţi. Din text reiese că ceea ce este în pericol este a treia realizare majoră a Uniunii, şi anume modelul său social bazat pe statul bunăstării.

În acest moment, noi europenii ne încăpăţânăm să rămânem nemişcaţi şi înţepeniţi pe pragul unei Uniuni cu două viteze. Iată de ce interpretez decizia de a decerna Uniunii Europene premiul Nobel pentru Pace de asemenea drept un apel la solidaritatea cetăţenilor, care vor trebui să spună ce fel de Europă vor. Numai aprofundarea instituţiilor "Kerneuropei" – nucleul de bază al Europei – va îmblânzi un capitalism devenit incontrolabil şi va înfrâna procesul de distrugere internă a Uniunii.

Factual or translation error? Tell us.