Alegeți o limbă
Mândria se citea pe chipul secretarului de stat pentru Finanţe, Brian Hayes, când s-a felicitat, recent, la Berlin, pentru faptul că Irlanda ar putea servi de model altor ţări aflate în criză. De fapt, sunt luni de când ţara primeşte elogii din toate părţile în ciuda amplorii deficitelor sale şi a datoriei, în ciuda ratei şomajului ce creşte şi a salariilor ce scad. Deoarece Irlanda are o forţă: excedentele sale la export. Ţara îşi trimite produsele în lumea întreagă şi îşi redresează finanţele pe cheltuiala străinătăţii. Încetul cu încetul, celelalte state din zona euro o urmează. Ceea ce pune America şi Asia într-o poziţia proastă.
Este sufletul unei strategii anti-criză. Măsurile de stabilizare ale zonei euro, cumpărare de obligaţiuni de către Banca Centrală şi curele de austeritate nu îi liniştesc decât pe investitorii de pe pieţele financiare. Drumul stabilităţii trece prin creşterea economică. Prin export. Zona euro îşi schimbă modelul economic, iar exemplul de urmat în această privinţă este mai puţin Irlanda, cât campioana exporturilor, Germania.
Cu scopul de a-şi fixa poziţia pe piaţa internaţională, ţările membre ale zonei euro, cu ţările în criză aflate în primul rând, mizează pe salarii. Acestea trebuie să scadă pentru a reduce costurile de producţie. Şi această scădere trece prin trei etape, explică Christoph Weil, de la Commerzbank.
Presiune pe salarii
Mai întâi, recesiunea şi creşterea şomajului au limitat marginea de manevră a sindicatelor. Apoi, numeroase ţări de la periferie au tăiat salariile funcţionarilor. Şi, în sfârşit, între alte măsuri, reformele pieţei muncii, eliminarea zilelor de sărbătoare şi scăderea salariului minim pun şi ele presiune pe salarii.
Rezultatul: “Periferia zonei euro face progrese frumoase în materie de competitivitate”, recunosc economiştii de la Crédit Suisse. Progrese care sărăcesc totuşi gospodăriile, a căror puterea lor de cumpărare se prăbuşeşte. În ţările din sudul uniunii monetare, cererea internă a înregistrat scăderi de până la 15% în termeni reali. Din cauza crizei, Grecia a diminuat cumpărăturile din străinătate cu 13% în timpul primelor şapte luni ale acestui an, Italia şi Portugalia cu 7%, şi Spania cu 3%.
Cum, în acelaşi timp, exporturile cresc, deficitele comeţului exterior se resorb lent. Spania şi Italia sunt astăzi din nou în excedent. “Zona euro seamănă din ce în ce mai mult Germaniei”, constată Crédit Suisse.
Interesate de Extremul Orient şi America
Grecia, Spania şi Portugalia riscă totuşi să scape cu greu de datorii în interiorul zonei euro – Republica Federală are un avans consistent. Ţările exportatoare precum Germania sau Olanda au reacţionat la prăbuşirea costurilor de producţie din partea concurenţilor lor din Europa de Sud, scăzându-şi preţurile. Ceea ce explică faptul că ţările din zona euro îşi încearcă şansa mai departe şi privesc cu coada ochiului spre pieţele din Extremul Orient şi America.
America şi Asia, care au optat pentru aceeaşi strategie, văd aici o provocare. Barack Obama, preşedintele american, anunţase asfel că Statele Unite doreau să-şi stimuleze creştere la nivel internaţional. Pe piaţa europeană, strategia americană funcţionează prost. În august, exporturile americane destinate Bătrânului Continent au stagnat. Idem pentru exporturile spre China. Suntem preocupaţi şi de Japonia, unde exporturile spre Europa sunt în scădere cu 6% anul acesta, în timp ce importurile provenind din Bătrânul Continent au crescut cu 18%.
Mizând pe export, Europa încearcă deci să prindă părţi ale pieţei de la alte ţări. “Creşterea excedentelor curente în zona euro antrenează un şoc negativ asupra economiei mondiale”, comentează Crédit Suisse. Crescând astfel riscul diferendelor comerciale. Marile “blocuri comerciale” încearcă să scape de costul crizei pe spinarea celorlalţi.
