Alegeți o limbă
Americanii şi-au reales marţi un preşedinte care le propune o societate tolerantă şi solidară. Este societatea pe care europenii o au ca model de câteva decenii şi căreia îi revendică paternitatea. În momentul de faţă, prin împrejurări istorice curioase, cele două tabere trebuie să poarte aceeaşi luptă şi să depăşească aceeaşi provocare: trebuie să demonstreze că proiectul acestei societăţi este realist şi încă fezabil.
Preşedintele Statelor Unite va trebui să lupte pentru a impune această solidaritate unei mari părţi a societăţii americane, care nu doreşte un sistem de securitate socială instituţionalizat pentru toţi şi care preferă acordarea de beneficii pe bază de merit. La rândul lor, europenii trebuie să depună eforturi pentru păstrarea sistemului securităţii sociale pentru toţi, uniformizând modalităţile în toate statele membre.
Barack Obama şi liderii europeni au tot interesul să îşi unească forţele şi eforturile de gândire pentru identificarea modalităţilor de păstrare a proiectului politic: această societate solidară în care, după cum spune Obama, fiecare are şansa lui, indiferent că este bogat sau sărac, alb sau de culoare, bolnav sau sănătos, homosexual sau heterosexual.
Inamicii sunt identici: deficitele bugetare abisale, o criză economică profundă şi structurală, “romneyzarea” societăţilor. Individualismul, alimentat de criza economică, are manifestări similare pe ambele maluri ale Atlanticului, făcând selecţie în acordarea “avantajelor” sociale între cei care le merită (angajaţii) şi ceilalţi (cei “asistaţi”).
Care solidaritate? Există mijloacele pentru această generozitate? Cum poate fi adaptată situaţia pentru ca solidaritatea să fie echitabilă? Cine va câştiga partida dintre liderii europeni de tip Obama sau Romney? Şi cine poate crede, fără a fi orbit de optimism, ceea ce spune Barack Obama - că încă este posibil să se ajungă la compromisurile necesare pentru ca societatea să avanseze?
Aceasta este dilema cea mai dificilă în acest moment. Vestea bună începând de marţi este că europenii nu mai sunt singurii care cred în continuare că trebuie găsită o soluţie.
Contra-punct
Realegerea lui Obama nu este o afacere bună
Poziţionându-se diferit de majoritatea omologilor europeni, România liberă consideră că “realegerea lui Obama este o veste proastă” pentru America şi pentru lume, în general. Cotidianul bucureştean trasează un bilanţ negativ al primului mandat al preşedintelui american, îndeosebi în materie de politică străină.
Administraţia Obama a dezertat de la rolul de lider mondial sub pretextul ideologic că excepţionalismul american nu există, [...] şi că a venit timpul ca America să lase altora să îşi asume rolul de a face ordine în lume.
România liberă subliniază, pe de altă parte, că imaginea de “mare campion al omului simplu şi naţiunilor mici” este în contradicţie flagrantă cu strategia de realpolitik practicată de Obama, bazată pe înţelegeri cu liderii marilor puteri, în detrimentul celor mai mici.
Dispreţul abia disimulat dar demonstrat din plin în aceşti patru ani, arătat de Obama aliaţilor tradiţionali ai Americii - Marea Britanie, Polonia, Japonia - şi lipsa cvasitotală de interes faţă de aliaţi mai noi precum Europa de Est, dar şi faţă de alte zone ale lumii [...] au scos la lumină abordarea cinică dar şi naivă a acestui preşedinte care îşi imaginează că poate face afaceri cu Putin aşa cum orice politician din Chicago face afaceri cu şefii mafiei.
