Merkel ne ţine departe de vârful fiscal

Ultimele negocieri din Washington pentru a evita un deficit bugetar arată că strategiile pe termen scurt sunt bine încetăţenite în politicile americane. Şi prin contrast, arată că în ciuda modului controversat de a manevra criza euro, cancelarul german este suficient de înţelept pentru a cere soluţii pe termen lung.

Publicat pe 3 ianuarie 2013 la 16:32

Trebuie parafrazat un citat celebru al istoricului american Robert Kagan, “americanii sunt de pe Marte iar europenii de pe Venus” când este vorba de a trata probleme de sănătate fiscală pe termen lung.
Pentru a contracara aşa-numitul “vârf fiscal”, politicienii cei mai buni din Washington n-au reuşit decât să găsească un acord rudimentar şi bagatelizat, ceea ce arată că Statele Unite nu caută cu adevărat să-şi rezolve deficitul bugetar pe termen lung.
Asta nu se întâmplă în principal din cauza diferenţelor partizane americane (deşi deseori este arătat ca atare). Americanii de orice fel de orientare politică nu sunt pur şi simplu serioşi în legătură cu sănătatea fiscală a naţiunii lor pe termen lung.
Cum altfel aţi putea interpreta faptul că singurul mod în care au putut fi convinşi politicienii din Washington să accepte chiar şi o modestă măsură de austeritate fiscală pentru a oferi o stabilitate pe termen lung, era prin a-i convinge – chiar folosind mici trucuri precum “vârful fiscal” - că şi mai multă austeritate i-ar fi aşteptat dacă nu ar fi luat acum măcar o mică doză din medicamentul fiscal?
Dacă preşedintelui american Barack Obama şi Congresului le-ar fi păsat cu adevărat de rezolvarea problemei deficitului bugetar al ţării, ar fi trecut la tăieri ale cheltuielilor mandatate şi creşteri de taxe, pentru a sări cu entuziasm peste “vârful fiscal”, nu ar fi negociat la nesfârşit să-l eludeze.

În căutarea stabilităţii pe termen lung

Este exact la polul opus faţă de ceea ce se întâmplă în Europa unde cancelarul german Angela Merkel înfruntă durerea fiscală pe termen scurt în căutare de câştig fiscal pe termen lung. Adepţii keynesianismului şi economiştii supply-siders [care consideră că modul cel mai eficient pentru a obţine creştere este sprijinirea companiilor pentru a produce mai multe bunuri şi servicii] nu sunt de acord, dar doamna Merkel rămâne pe poziţii că Europa nu se poate întoarce la creştere sustenabilă şi prosperitate fără să pună mai întâi fiscalitatea în ordine - şi foloseşte în mod creativ banii germani pentru a obţine regulile germane pe care le vrea pentru Europa.
Acesta – plus faptul că a fost atât înţeleaptă cât şi suficient de curajoasă pentru a adopta programul lui Mario Draghi de cumpărare de obligaţiuni pentru a stabiliza piaţa, în ciuda opoziţiei hotărâte a Bundesbank – este motivul pentru care cred că ea merită să fie personalitatea anului în Europa.
Investitorii spun: 2013 pare să fie anul în care pieţele încep să realizeze că “oamenii de pe Venus” sunt pe drumul cel bun şi “marţienii” sunt cei aflaţi pe un drum greşit. Americanii sunt cei care se joacă pe marginea drumului cu reforma fiscală, nu europenii.

Continente în pericol

Asta pune şi Europa în pericol şi America. Eşecul Washingtonului de a-şi direcţiona eforturile pentru a obţine o însănătoşire fiscală pe termen lung poate declanşa un flux al turbulenţelor în întreaga economie globală. Noi trăim într-un fel de lume interconectată unde “oamenii de pe Venus” pot suferi consecinţe grave dacă “oamenii de pe Marte” nu se ţin de treabă.
O prăbuşire a pieţei obligaţiunilor americane ar putea dăuna serios atât europenilor cât şi americanilor (ca să nu mai vorbim de asiatici).
O parte a vinei pentru problemele de sănătate fiscală din SUA se află direct pe umerii Rezervei Federale Americane, ale cărei politici de relaxare cantitativă – intenţionate sau nu – au făcut mai uşor pentru politicienii americani să pună sănătatea fiscală pe termen lung a naţiunii pe fier încins.
De ce să faci o reformă fiscală dureroasă pentru a proteja datoria ta suverană când banca centrală cumpără necondiţionat obligaţiuni americane şi îţi facilitează sarcina? (BCE cere reforme înainte să cheltuiască un euro pentru a cumpăra obligaţiuni.)
Preşedintele Fed, Ben Bernanke, fără îndoială nu vrea să admită dar prin stilul său de relaxare cantitativă, Rezerva Federală a ajutat la dispariţia aerului din balonul reformei fiscale americane.

Newsletter în limba română

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect