Opinion: Trădarea Europei

Ei o iubesc, ea însă nu. Bruxelles, 3 iulie 2010, spectacolul de deschidere al preşedenţiei belgiene a UE.
Ei o iubesc, ea însă nu. Bruxelles, 3 iulie 2010, spectacolul de deschidere al preşedenţiei belgiene a UE.
27 august 2010 – La Stampa (Torino)

Uniunea Europeană este foarte jos în sondaje, dezvăluie ultimul Eurobarometru. Ceea ce nu înseamnă că euro-scepticii sunt în creştere, ci că suporterii integrării sunt descurajaţi. Comisia stagnează. Preşedintele Uniunii este absent. Deşteptaţi-vă, Douăzeci şi Şapte !

Când Europa îşi întreabă cetăţenii dacă este încă cea mai frumoasă din regat, doar 49% – da, 49% ! – reuşesc în cele din urmă să răspundă "da". Ultimul sondaj Eurobarometrupublicat de Comisie ne arată că mai puţin de jumătate dintre europeni consideră că apartenenţa în UE este un "lucru bun" pentru propria lor ţară. Nu trecuserăm sub 50% din 2004, şi de altfel eram 58% euro-entuziaşti în 2008. Suntem la nivelul cel mai scăzut de când Europa are 27 de membri. Anotimpul majorităţii absolute este temporar suspendat.

Este aceasta o înfrângere a Uniunii ? Da, desigur. O înfrângere a Europei ? Categoric nu. O victorie a euro-scepticilor ? E o glumă ? Acelaşi sondaj indică faptul că există o dorinţă crescătoare de a aduna şi consolida energia politică europeană. Numărul de persoane considerând că Europa trebuie să rezolve problemele legate de recesiune este în creştere. Trei sferturi dintre europeni cer într-adevăr mai multă coordonare.

Mulţi oameni ar dori de altfel să ştie mai bine ce poate face Europa pentru ei, deoarece se aşteaptă ca aceasta să facă ceva. Faptul că mulţi europeni cred că în definitiv Europa nu este "atât de bună" nu este datorat atât unei împotriviri faţă de integrare, ci pentru că se simt trădaţi de cei Douăzeci şi Şapte şi de felul în care au conceput proiectul integrării. Ei cer mai mult. Se simt abandonaţi de micile jocuri de putere care se leagă între Bruxelles şi celelalte ţări europene. Ei vor să ştie şi să participe.

Soluţia de adoptat este evidentă. Trebuie să încetăm să lăsăm impresia că acesta este doar un simplu joc de societate, aşa cum face în prezent Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru politica externă, Catherine Ashton, mână-n-mână cu cei Douăzeci şi Şapte, cu lansarea noului serviciu diplomatic. Este o problemă de comunicaţie, o problemă în modul în care Europa vorbeşte cu cetăţenii săi şi în modul în care instituţiile luptă în războiul lor fratricid. Este o problemă de abordare naţională, întrucât nimeni nu vrea cu adevărat să facă parte din echipă până la sfârşit.

Felul în care a fost gerată în Franţa problema romilor este o ilustrare perfectă. Paris i-a alungat pentru că Nicolas Sarkozy este în scădere în popularitate, apoi a invitat la un summit asupra imigraţiei şase ţări membre, fără a invita totuşi nici Comisia şi nici Consiliul. Comisia, furioasă, a denunţat riscurile asociate cu lipsa de dialog, şi în schimb a primit o invitaţie la summit-ul de la Paris, după care a anunţat : "Avem o reală impresie că chestiunea romilor nu era la ordinea de zi a summit-ului dorit de francezi". Ce chestie...

Chestiunea romă este o problemă gravă. În primul rând pentru că se referă la persoane care trebuie protejate şi liniştite. Pe de altă parte, pentru că poate da naştere unei recrudescenţe ale micro-criminalităţii. În sfârşit, pentru că romii au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca orice alt cetăţean.

Europa trebuie să înfrunte această problemă, unită şi compactă. Ea trebuie să răspundă celor care doresc o Europă mai concretă, celor care doresc mai multă securitate, celor care propovăduiesc egalitatea între cetăţeni, indiferent de rasă, etnie sau religie. Europa trebuie să facă faţă responsabilităţilor sale. Altfel, ea va scădea în continuare în următoarele sondaje, abandonată de către cei care o iubesc.

Factual or translation error? Tell us.