Turcia: Erdoğan face ochi dulci clubului din Shanghai

Preşedintele rus Vladimir Putin şi premierul turc Recep Tayyip Erdoğan în timpul unei conferinţe de presă la Istanbul, 3 decembrie 2012
Preşedintele rus Vladimir Putin şi premierul turc Recep Tayyip Erdoğan în timpul unei conferinţe de presă la Istanbul, 3 decembrie 2012
31 ianuarie 2013 – Milliyet (Istanbul)

În contextul în care Uniunea Europeană amână aderarea ţării sale, premierul turc ameninţă cu perspectiva integrării în alte entităţi, precum Organizaţia de Cooperare de la Shanghai. Chiar dacă este doar o tentativă de inducere în eroare, situaţia evidenţiază nerăbdarea din ce în ce mai mare a Guvernului de la Ankara.

În cursul unui interviu acordat în iulie 2012 postului de televiziune turc Kanal 24, premierul Recep Tayyip Erdoğan făcea referire la ceea ce îi spusese la un moment dat Vladimir Putin în glumă. Preşedintele rus îl tachina spunându-i: “De ce încă mai sunteţi interesaţi de integrarea europeană?” Iar premierul turc i-a răspuns “cu umor”, după cum precizează el: “Atunci să ne integrăm în Organizaţia de Cooperare de la Shanghai (OCS) şi să uităm de Uniunea Europeană”.

Pe 25 ianuarie, Erdoğan a revenit asupra acestui subiect la acelaşi post de televiziune. Doar că, de data aceasta, nu a mai fost pe ton de glumă, subliniind că această ipoteză este una tratată cu “seriozitate” şi este în stadiul de “intenţie”. Erdoğan a reamintit ceea ce i-a spus lui Vladimir Putin, insistând că analizează cu seriozitate posibilitatea abandonării obiectivului integrării în Uniunea Europeană în schimbul aderării la OCS. Precizând că Turcia împărtăşeşte valori comune cu membrii unei organizaţii care ar putea deveni o alternativă la UE, premierul turc a continuat: “Grupul celor cinci state de la Shanghai este mai bun şi mai puternic... ”.

O poziţie ambiguă a UE

Chiar dacă declaraţiile au fost făcute spontan în cadrul unei emisiuni televizate, reflectă clar sentimentele şi intenţiile premierului turc în această privinţă. Prima alternativă care îi vine în minte lui Erdoğan, descurajat de procesul de aderare la UE, este acest grup al celor “cinci state de la Shanghai”, grup care din 2001 are “şase” state (Rusia, China, Kazahstan, Uzbekistan, Kîrgîzstan şi Tadjikistan). Această organizaţie favorizează cooperarea între statele membre în domeniile securităţii, energiei, comerţului şi politicii.

Turcia nu are statut de observator, dar tocmai l-a primit pe cel de “partener de dialog”. Erdoğan a precizat că Turcia ar putea adera la OCS în acelaşi timp cu Pakistan şi India. Ieşirea publică a lui Erdoğan probabil este o modalitate de a forţa Uniunea Europeană să depăşească atitudinea de ambiguitate şi să adopte o poziţie clară faţă de integrarea Turciei. De asemenea, declaraţiile sugerează că, dacă dosarul pentru integrarea Turciei la UE nu va cunoaşte nicio evoluţie, Erdoğan este hotărât să aşeze planul de aderare la OCS printre priorităţile politicii externe a Turciei.

Există o alternativă mai bună?

În mod evident, este vorba de un subiect care va necesita numeroase analize şi dezbateri, în contextul în care ar putea avea drept rezultat o schimbare a direcţiei Turciei, care ar putea întoarce spatele Occidentului pentru a se orienta spre Est, o situaţie inedită atât pe plan intern cât şi pe plan extern. Rămâne de văzut dacă Rusia şi China ar accepta Turcia, un stat membru NATO, în organizaţia lor. Şi, în cazul în care răspunsul ar fi afirmativ, rămâne de văzut dacă Alianţa Nord-Atlantică va tolera această situaţie.

Adevărata întrebare este dacă Organizaţia de Cooperare de la Shanghai ar fi într-adevăr o alternativă mai bună pentru Turcia. Mai ales pentru că Uniunea Europeană, în pofida crizei cu care se confruntă în prezent, menţine o superioritate incontestabilă într-o serie de domenii precum valorile democratice şi integrarea economică. În mod categoric, nu este inutil pentru Turcia să dezvolte în cadrul ambiţioasei politici externe colaborări cu organizaţii precum OCS, dar trebuie analizate consecinţele pe care le-ar avea o eventuală distanţare de Occident. De fapt, subiectul nu mai este deloc unul de glumă...

Factual or translation error? Tell us.