Spam de stat

În filmul “Mulan”, produs de studiourile Disney, totul e cât se poate de simplu. Eroina se înrolează în armata chineză, formată exclusiv din bărbaţi, şi luptă cu hunii. În film, adversarii lui Mulan seamănă cu nişte umbre lipsite de însuşiri. Binele contra răului - o confruntare clasică.
Martin Münch trăieşte într-un film de Disney. Ştie cine sunt răii. Ştie, de asemenea, că el e de partea binelui. Există doar o problemă: ceilalţi nu ştiu acest lucru. Pentru ei, Münch e de partea greşită a “primăverii arabe”, de partea opresorilor. Militanţii pentru drepturile omului îl pun la stâlpul infamiei, susţinând că livrează software de supraveghere dictaturilor, cu bună ştiinţă sau iresponsabil.
Münch, în vârstă de treizeci şi unu de ani, creează programe-spion pentru computere şi telefoane mobile. Aceste programe sunt destinate să infecteze memoria digitală şi să “scotocească” în intimitatea virtuală. Troianul capabil de aşa ceva poartă numele de Finfisher. Acest tip de software se numeşte troian deoarece e disimulat în fişiere aparent inofensive.

O jucărie tehnică

Münch e mândru de produsul lui. Pentru prima oară, a decis să li-l prezinte jurnaliştilor germani. Pe uşile de sticlă ale biroului său din München e scris numele firmei: Gamma Group.

Münch ştie să explice cum funcţionează asemenea “jucării” tehnice. Poate pentru că a învăţat singur toate astea. Nu a urmat cursuri de specialitate, nu a studiat informatică, ci doar pian de jazz şi chitară, timp de trei semestre.

Pentru agenţi, Münch e un fel de Mushu, micul dragon din “Mulan”: complicele calm, care o sprijină în luptă pe Mulan. Münch are o firmă prin intermediul căreia deţine 15% din acţiunile companiei Gamma International GmbH. I-a pus numele Mushun, după dragonul din film, adăugând însă un “n” la sfârşit - spune el şi râde încurcat. E totodată manager la Gamma.

Bestsellerul Gamma din familia Finfisher se numeşte Finspy. Münch se apleacă asupra unui laptop Apple şi arată cum funcţionează programul. Pentru început, utilizatorul alege sistemul de operare pe care vrea să-l atace: un iPhone de la Apple, un telefon mobil cu Android, sistemul de operare dezvoltat de Google, sau un PC cu Windows ori cu sistemul gratuit Linux? Agentul poate să introducă numărul serverelor prin intermediul cărora troianul îşi schimbă traiectoria în diverite ţări, până când nici cea mai versată tehnic dintre victime nu-şi mai dă seama cine o supraveghează de fapt.

Funcţii ilegale

Apoi agentul poate să decidă cât de perfid va fi troianul, ce are voie să facă: de exemplu, să folosească microfonul pe post de receptor; să claseze datele salvate şi să facă un backup dacă acestea sunt şterse sau modificate; să citească literele pe care le tastează utilizatorul; să înregistreze convorbiri telefonice pe Skype; să activeze camera calculatorului pentru a stabili unde se află aparatul; să transforme telefoanele mobile în emiţătoare cu ajutorul funcţiei de localizare prin GPS. Dar cele mai multe funcţii îndeplinite de Finspy sunt ilegale în Germania.

În plus, Finspy costă. Preţul porneşte de la aproximativ 150 000 de euro şi poate urca până la sume formate din şapte cifre. Căci Gamma proiectează, pentru fiecare client, o versiune individualizată a troianului, în conformitate cu legislaţia ţării respective. “Ţinta sunt infractorii”. Nu adaugă “prezumtivi”; în timpul discuţiei, foloseşte termenii de “delincvent” şi “infractor” ca şi cum ar fi sinonime pentru “suspect”şi “persoană vizată”.

Alaa Shebabi e o astfel de persoană vizată. Delictul de care se face vinovată: a criticat guvernul ţării ei. Tânăra s-a născut în Bahrain, un stat insular din Golful Persic. O monarhie - şi un stat poliţienesc. Regele sunit Hamad Ben Isa al-Khalifa îşi exercită puterea asupra unei populaţii majoritar şiite. Când “primăvara arabă” a ajuns, în urmă cu doi ani, şi în ţara lui, iar Shehabi a ieşit în stradă alături de alte mii de protestatari pentru a cere reforme, regele a chemat în ajutor armata saudită. Fotografii şi filme postate pe internet arată ochi arşi de gaze lacrimogene şi corpuri ciuruite de alice.

Un tabu încălcat

Organizatorii Campionatului Mondial de Formula 1 n-au văzut în asta nici o problemă şi şi-au trimis, în aprilie trecut, invitaţiile pentru Marele Premiu de la Manama. Opoziţia a încercat să le dezvăluie adevărul câtorva dintre jurnaliştii străini veniţi în Bahrain. Şi Shehabi, care-şi ascunde părul negru sub un văl, s-a întâlnit cu reporterii. Le-a vorbit despre actele de violenţă comise de poliţie, despre răniţi şi morţi. A încălcat un tabu.

Shehabi a fost prudentă, a avut grijă să nu fie observată, şi-a închis celularul în timpul interviurilor. Cu toate acestea poliţiştii au vizitat-o puţin mai târziu. Nu au reţinut-o; ulterior însă, a primit primul e-mail, intitulat “torture report on Nabeel Rajab” [relatare despre tortura la care a fost supus Nabeel Rajab]. În attachment erau fotografii care-l arătau, chipurile, pe Rajab torturat. Acesta din urmă este un prieten al lui Shehabi, opozant ca şi ea. Shehabi a încercat să deschidă fişierul. Nu a reuşit. Cu atât mai bine, căci în attachment era ascuns un troian de la Gamma. Statul poliţienesc Bahrain o luase în colimator şi, în acest scop, se folosise de software-ul lui Martin Münch.

Programe-spion pentru un stat poliţienesc? În faţa acestei acuzaţii, Gamma reacţionează ciudat. Nu există declaraţii clare cu privire la Bahrain. Münch nu spune cine sunt clienţii firmei. Dar nici cine nu este client. Prin urmare, Gamma trebuie să accepte plângerea oficială depusă la Ministerul Economiei din Germania de către membrii organizaţiei Reporteri fără Frontiere şi alţi apărători ai drepturilor omului, care au cerut înăsprirea controalelor cu privire la destinatarii produselor Gamma. Ei au făcut referire la recomandările - ce-i drept, facultative - ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD).

Münch repetă cu fiecare ocazie că firma lui respectă legile germane în vigoare în materie de exporturi. Produsele Finfisher sunt expediate însă din Anglia.

Marea Britanie şi Germania se supun aceluişi regulament al Uniunii Europene cu privire la exportul tehnologiilor de supraveghere. Potrivit legii respective, aceste tehnologii nu sunt considerate arme, ci bunuri care pot fi utilizate în scopuri civile sau militare. În jargon se vorbeşte de dual use [dublă utilizare]. În mod corespunzător, condiţiile în care pot fi exportate programele sunt, evident, mai puţin severe decât pentru vânzările de tancuri. Până la urmă, nu contează decât ca firma Gamma să primească de la client un certificat potrivit căruia Finfisher a fost instalat la destinatarul corect şi ca actul cu pricina să poarte ştampila statului. El va fi îndosariat de Gamma.

Antipatia opiniei publice

Începând cu “primăvara arabă”, Gamma a stârnit antipatia opiniei publice. Protestatarii egipteni au găsit în birourile unei instituţii de stat o ofertă a firmei adresată guvernului care tocmai căzuse: un deviz estimativ pentru produse de software, hardware şi cursuri de perfecţionare, în total 287 137 de euro. Livrarea n-a avut loc niciodată, afirmă Münch.

El pare sincer indignat de atitudinea criticilor lui: “Ne-au lipit eticheta asta de 'băieţi răi'. Nu e tocmai plăcut”. Mai ales că, după părerea lui, e ceva nemeritat: “Mulţi spun: 'Asta nu-mi place, e un amestec în viaţa privată'. Dar faptul că nu le place lor nu înseamnă că procedăm ilegal”.

Cu toate acestea Münch promite acum o schimbare de direcţie, mai multă transparenţă şi fapte concrete. Din conducerea consiliului de administraţie a firmei Gamma va face parte, în curând, şi un militant pentru drepturile omului. Titlu care-i va reveni, probabil, lui însuşi, spune Münch. E o chestiune delicată. După o discuţie de câteva ore, ai sentimentul că busola morală a lui Martin Münch a pierdut nordul.

Şi totuşi, el cere să se redacteze un cod de conduită menit să excludă exporturile în ţări în care sunt încălcate drepturile omului. Gamma e în contact cu două organizaţii de apărare a drepturilor omului. În cazuri-limită, acestea din urmă vor avea statut de consilieri. Căci el nu îndrăzneşte să facă o distincţie netă: până la urmă şi Statele Unite au torturat oameni în Guantanamo; oare asta înseamnă că nu sunt un stat de drept?

Scandalul a fost o surpriză incredibilă pentru Münch: “Un software nu torturează oameni”. Nu înţelege agitaţia. “Cred că e bine ca poliţia să-şi facă treaba”. Să-i vâneze pe cei răi. În cazul Bahrainului, pe adversarii regimului.