Alegeți o limbă
In aceste timpuri, la Dublin nervii sunt întinşi la maximum. Pentru a începe, Brian Cowen, şeful guvernului conservator, ducând lipsă, evident, de somn, a mormăit în cursul unui interviu chestii de neînţeles asupra viitoarelor măsuri de austeritate. Indoielile crescând faţă de capacitatea sa de a gera criza. Ulterior, speculaţiile s-au dezlănţuit cu viteză pe pieţele financiare asupra unei eventuale incapacităţi de plată a Irlandei - amestec periculos de criză economică şi politică.
Astăzi, cu curaj, investitorii se aruncă pe punerea în vânzare a titlurilor de Stat, gură de oxigen pentru guvern. Insă Dublin trebuie să plătească o dobândă ridicată. Faţă de zvonurile care prevestesc o eventuală plecare a unui Cowen clar surmenat se adaugă speculaţiile despre falimentul republicii insulare. Dezechilibrul financiar al acestui membru al zonei euro grevează moneda unică. Ne temem din ce în ce mai mult ca Irlanda să nu se transforme într-o a doua Grecie. Ceea ce ar putea compromite stabilitatea şi reluarea creşterii economice în zona euro.
Zeci de mii de clădiri goale
Tot nu se ştie cât costă Statul curăţarea băncilor atinse, mai ales Banca Anglo-Irlandeză, care nu va putea fi decât lichidată. Instituţia, care a mizat pe un cal prost cu creditele sale imobiliere, este o gaură de miliarde. Irlanda a angajat deja aproape 20 % din ansamblul producţiei sale de trezorerie în garanţii şi ajutoare pentru sectorul financiar. La fel, noua îndatorare a atins anul trecut 14.3 % din produsul intern brut - un record trist pentru zona euro. Iar în acest an, deficitul va depăşi din nou de departe pragul de 3 % impus de UE.
In inima mizeriei se află colosalele proaste investiţii ale băncilor irlandeze pe piaţa imobiliară. Pe insulă, care numără 4.5 milioane de locuitori, se ridică zeci de mii de clădiri goale. Proprietarii irlandezi se plâng sub sarcina unei foarte mari datorii private. Aceasta din urmă reprezintă în medie 175 % din venitul disponibil în fiecare cămin. Este chiar mai mult decât la americani, unde această cifră atinge 145 %.
Miliarde de subvenţii distribuite la întâmplare
Insă aceste probleme nu sunt doar domestice. Modelul irlandez de creştere, care se sprijinea pe o piaţă a capitalurilor în mare parte dereglementată, legată de avantaje fiscale fără concurenţă pentru bănci şi întreprinderi, a fost mult timp foarte apreciată de Bruxelles. Subvenţiile de mai multe miliarde au contribuit la disimularea fricţiunilor, cum au fost cele cauzate de dezvoltarea economică dezlănţuită a oraşului Dublin faţă de regiunile agricole mai sărace. Tigrul celtic atât de lăudat este deci purtătorul, de ani de zile, al unui virus redutabil. Numele său: creşterea cu orice preţ. Apoi criza financiară internaţională a provocat implozia proiectului irlandez.
Bruxelles şi partenerii zonei euro arată astăzi Irlanda cu degetul. Irlandezii ar trebui să se calmeze şi să economisească sever, se spune. In realitate, problema nu este doar irlandeză, ci europeană. Ea trece dincolo de disciplina bugetară şi de respectul criteriilor Pactului de stabilitate. Zona euro a neglijat dezvoltarea unui model economic consistent pentru ţările de la periferia sa. Acest model ar trebui să conţină o politică comună în domeniul fiscalităţii întreprinderilor, ca şi sfârşitul subvenţiilor distribuite la întâmplare. In caz contrar, se vor forma noi bule, care vor sfârşi prin a se sparge.
