Alegeți o limbă
Impactul concret al retrogradării datoriei este, după câte s-ar părea, mai puţin dramatic decât fusese anticipat. Toată lumea se aştepta ca Marea Britanie să-şi piardă ratingul AAA în următoarele săptămâni. Singura surpriză este faptul că Moody’s a luat această decizie înaintea votării bugetului din luna martie. Nonşalanţa de care au dat dovadă investitorii atunci când Franţa şi Statele Unite şi-au pierdut ratingul maxim sugerează că reacţia pieţelor se aseamănă mai degrabă cu o ridicare de umeri decât cu o cutremurare.
Şi totuşi, din punct de vedere politic, acest lucru este foarte important, nu în ultimul rând pentru că [ministrul Finanţelor] George Osborne a declarat că menţinerea ratingului AAA al Marii Britanii ar fi un criteriu cheie de evaluare a succesului strategiei sale de reducere a deficitului. Unii dintre criticii săi, inclusiv “ministrul din umbră” al Finanţelor, Ed Balls, susţin că pierderea acestui rating demonstrează că strategia a eşuat şi că trebuie să fie schimbată direcţia. Dar ziarul consideră că problema nu provine din faptul că strategia stabilită de coaliţie în 2010 ar fi fost greşită. Ci din faptul că guvernul nu a reuşit să pună în aplicare această strategie cu suficientă vigoare şi curaj politic.
O strategie pe termen lung
Domnul Osborne a avut perfectă dreptate atunci când a hotărât că prioritatea este stabilirea unui plan credibil de reducere a deficitului public, care să fie realizat în principal prin reducerea cheltuielilor publice, mai degrabă decât prin mărirea impozitelor. Acest lucru face parte dintr-o strategie pe termen lung de schimbare a unei politici de stat bazată pe cheltuieli excesive, pentru a se ajunge la o economie cu impozite reduse, care să permită sectorului privat să prospere fără a fi îngrădit de mecanisme inutile de reglementare.
Ajutată de scăderea lirei, economia s-ar reorienta spre export şi spre regiuni, îndepărtându-se de supraîncălzitul [centru fianciar] The City şi restul regiunilor din Sud-Est. Motivele pentru care progresele făcute până acum sunt dezamăgitoare, sunt legate în mare măsură, de lucruri care nu intră sub controlul guvernului. Creşterea nu a reuşit să fie restabilită atât de bine pe cât se spera, în parte deoarece exporturile au fost afectate de criza din zona euro. Între timp, scăderea lirei a alimentat inflaţia, ceea ce a pus sub presiune cheltuielile de consum.
Creşterea anevoioasă a fost cauzată de mărirea alocaţiilor pentru cei care nu sunt în câmpul muncii, şi domnul Osborne, pe bună dreptate, le-a permis acestora să conducă la creşterea împrumutului public peste estimările iniţiale, mai degrabă decât să impună reduceri suplimentare în altă parte pentru a compensa.
Dar, dincolo de aceste cifre, realitatea este că această coaliţie nu s-a mişcat suficient de repede şi nu a mers prea departe în restructurarea statului şi reformarea serviciilor publice. În parte, acest lucru reflectă influenţa în cadrul coaliţiei a liberal-democraţilor, care nu şi-au dat seama că găsirea de noi modalităţi de a impune mai multe impozite celor bogaţi este lipsită de relevanţă faţă de provocările reale cu care este confruntată economia britanică.
Muniţie suplimentară
Desigur, unele departamente guvernamentale sunt confruntate acum cu reduceri abrupte. Dar nu la fel de profunde ca şi reducerile drastice ale investiţiilor din sectorul public greşit decise de domnul Osborne, conform politicii Partidului Laburist. Cheltuielile cu infrastructura, care ar putea fi un factor cheie al creşterii economice, au fost compromise şi mai mult de eşecul guvernului în abordarea problemelor interne şi a sistemului de planificare. Şi nici nu au fost înregistrate suficiente progrese în eforturile ample de a reduce povara reglementărilor impuse întreprinderilor. Au fost evitate prea multe dintre deciziile dificile, cum ar fi necesitatea de a alege un nou aeroport care să constituie un nod aerian în sud-estul ţării.
Degradarea ratingului îi va oferi cel puţin domnului Osborne muniţie suplimentară împotriva solicitărilor laburiştilor de a uşura planurile de reducere a deficitului bugetar, în cadrul discuţiilor despre buget care vor avea loc luna viitoare. El ar trebui să continue să se bazeze pe politica monetară pentru a stimula şi mai mult cererea, şi este încurajator faptul că, din partea Băncii Angliei, Comisia pentru politica monetară are în vedere modalităţi mai imaginative de a implementa strategia de reducere bugetară.
Dar asta nu înseamnă că ministrul de Finanţe nu ar trebui să facă nimic. Dimpotrivă, acesta ar trebui să dubleze eforturile guvernului de uşurare a greutăţilor care apasă asupra întreprinderilor şi de realizare a unei reforme radicale a sectorului public. Aceasta este singura modalitate prin care Marea Britanie îşi va recăpăta ratingul de încredere.
Contrapunct
Prins în propria capcană
George Osborne, ministrul britanic al Finanţelor, a jurat că guvernul de coaliţie din care face parte nu va fi “paralizat de frica pierderii ratingului datoriei publice”, reaminteşte The Guardian. Cotidianul de stânga scrie într-un editorial că
domnul Osborne a transformat ratingul AAA într-un test al propriilor sale politici economice. Testul a eşuat. Dar principalul eşec este cel al strategiei pe care domnul Osborne a implementat-o. După ce toată confuzia se va risipi, nu va mai rămâne decât ceea ce a declarat Moody's săptămâna trecută, şi anume că Marea Britanie nu este suficient de puternică pentru a se descurca singură în economia mondială, după cum spera ministrul. Domnul Osborne nu este singurul politician care s-a înşelat, iar Partidul Conservator nu este singurul care trebuie să înfrunte consecinţele a ceea ce înseamnă toate acestea pentru ţară.
