Știri Energii regenerabile
Una din alternativele posibile la energia fosilă.

O revoluţie verde costisitoare

Viziunea cancelarului Angela Merkel de trecere integrală a Germaniei la energia regenerabilă până în 2050 este curajoasă şi ambiţioasă. Dar aceasta păstrează tăcerea asupra riscurilor şi a costurilor enorme pe care le atrage această revoluţie - pentru Germania şi pentru întreaga Europă.

Publicat pe 24 septembrie 2010 la 17:09
Una din alternativele posibile la energia fosilă.

Visul Germaniei despre revoluţia energetică a devenit o realitate pentru micul oraş Morbach, înconjurat de dealurile împădurite din sud-vestul regiunii Hunsruck. Morbach se mândreşte cu 14 turbine eoliene, 4000 de metrii pătraţi de panouri solare şi o fabrică de biogaz, toate situate pe amplasamentul unei foste baze militare construite pe un deal din apropierea oraşului. Împreună, acestea produc de trei ori mai multă energie decât cea necesară comunităţii de 11.000 de persoane.

Politicieni şi manageri din întreaga lume au vizitat acest amplasament. Morbach a realizat ceea ce Merkel este pe cale să pregătească acum pentru toată Germania. Aceasta doreşte să aducă Germania la nivelul oraşului Morbach în doar 4 decenii, ceea ce înseamnă că cea mai dezvoltată economie a Europei va obţine cea mai mare parte a necesarului energetic din energia solară şi a vântului, din biomasă şi apă. Utilizarea inepuizabilei energii de pe uscat şi marine ar ajuta la lupta împotriva încălzirii globale. Şi ar reprezenta sfârşitul dependenţei de petrolul arab, al temerilor de accidentele nucleare şi a schimbărilor de dispoziţie a furnizorilor ruşi de gaz. Guvernul a prezentat această viziune curajoasă şi verde a planului său energetic la începutul acestei luni. Acesta vrea să crească ponderea energiei regenerabile de la 16% astăzi la 80% în 2050.

Tăcere asupra costurilor planului energetic

Acesta va marca sfârşitul unui sistem energetic care în ultimele două secole s-a bazat aproape exclusiv pe combustibili fosili - cărbune, petrol şi gaz. Acesta este motivul pentru care Merkel subliniază în continuu amploarea revoluţiei cu care se confruntă Germania. Dar aceasta păstrează tăcerea în privinţa uriaşului cost pe care acest plan îl presupune.

Pentru început, noi linii electrice trebuie construite pentru transportul cantităţilor de energie eoliană, în creştere, din nordul Europei şi a energiei solare din sud. Estimările industriei energetice privind construcţia acestor puternice căi de transport - linii, staţii de comutare şi transformatoare - sunt că ele vor costa aproximativ 40 miliarde euro (53 miliarde $) în următorii 10 ani.

Newsletter în limba română

Epoca energiei iefitine s-a încheiat

Strategii de la RWE, cea mai mare companie energetică din Germania, au estimat cntr-un studiu intern că Europa va avea nevoie de enorma sumă de 3000 mld. euro (4000 mld. $) de investiţii doar pentru a converti producţia sa de electricitate în energie verde. Acestea nu includ cheluielile necesare pentru construirea de reţele şi pentru depozitare. Preţul producţiei de energie va creşte rapid în următorii 25 de ani de la 6,5 cenţi în prezent la mai mult de 23,5 cenţi pe kilowatt/oră, în cel mai rău caz, dacă Germania îşi va realiza auto-suficientul plan energetic, estimează RWE.

Este imposibil să se facă estimări precise în privinţa costului revoluţiei verzi în următorii 40 de ani. Totuşi, cele mai multe scenarii nu ţin seama de problemele care ar putea să apară în legătură cu procedurile de aprobare necesare, litigiile juridice şi protestele publice. Dar, pot fi identificaţi şase factori care ne pot ajuta să aflăm dacă sistemul energiei regenerabile poate funcţiona în mod fiabil şi la ce nivel al costurilor ne putem aştepta.

1. Subvenţii pentru energia solară

Această industrie tânără se bucură de o dezvoltare incredibilă, dar are un preţ ridicat. Operatorii de panouri solare primesc un tarif fix pentru fiecare kilowatt oră de energie pe care îl produc. Acest tarif este mult peste preţul standard al pieţei de electricitate, garantat pentru mai mult de 20 de ani. Totalul subvenţiilor plătite în ultimii 10 ani se situează între 60 şi 80 miliarde euro. Randamentul a fost modest prin comparaţie. Energia solară acoperă doar 1,1% din nevoia de energie electrică a Germaniei.

2. 75 miliarde euro pentru energia eoliană marină

Extinderea energiei eoliene a fost un succes care şi-a atins limitele. Amplasamentele terestre favorabile pentru obţinerea acestui tip de enegie nu mai pot fi extinse. Acestea se confruntă cu problema obţinerii permisului de construcţie pentru noile turbine eoliene care, de multe ori sunt de două ori mai înalte decât cele vechi. Prin urmare, companiile sunt redirecţionate spre amplasamente unde vântul este mai puţin constant dar costurile de producţie sunt mult mai mari. Planul energetic al guvernului estimează că extinderea fermelor eoliene va costa 75 miliarde euro (100 miliarde $) până în 2030, dar adaugă că riscurile investiţiei sunt "greu de calculat".

3. Autostrăzi de energie electrică de-a lungul continentului

Construcţia de ferme eoliene nu este suficientă. Linii energetice sunt necesare pentru transportul energiei eoliene de la marea Nordului spre sud. Extinderea reţelei, al treilea factor de cost, va juca un rol cheie în viitorul sistemului energetic. Comisia Europeană se aşteaptă ca investiţiile în reţeua energetică să depăşeasca 500 miliarde euro (668 miliarde $). Aproximativ 6000 kilometri de cabluri electrice submarine sunt prevăzute a fi amplasate în proiectul numit Seatec, care are un cost estimat de 30 miliarde euro (40 mld $). 50 mld. euro suplimentari trebuie investiţi în sudul Europei pentru a conecta Europa la proiectul de energie solar Desertec. Acest plan prevede ca Europa să fie acoperită de o reţea fiabilă capabilă să distribuie electricitate în mod inteligent.

4. Norvegia, bateria verde a Europei?

Companiile de electricitate au deja dificultăţi în reducerea producţiei centralelor energetice pe bază de cărbune şi a staţiilor nucleare, pentru a evita supraîncărcarea sistemului. Inginerii se pâng de faptul că astfel de probleme apar din ce în ce mai des. Centralele de pompare-depozitare sunt considerate ca fiind cea mai bună soluţie din cauza eficienţiei ridicate de până la 80%. Principiul este simplu. Când există un surplus de electricitate, apa este pompată în rezervoare care sunt amplasate la câteva sute de metri mai sus. Când este nevoie de electricitate, apa este lăsată să curgă înapoi prin ţevi, punând turbinele în funcţiune.

Germania are un spaţiu limitat pentru extinderea capacităţii de depozitare, din cauza topografiei şi a densităţii populaţiei. Prin urmare, speranţele se îndreapta spre nordul Europei, şi în special spre Norvegia. Dar lucrul cel mai rău este că pentru moment, nu există linii electrice care să deservească Europa Centrală. Miliarde peste miliarde vor trebui investite pentru a transforma Norvegia în bateria verde a Europei.

5.Dezvoltarea biomasei duce la creşterea preţurilor

Deoarece cumpărătorii din zilele noastre doresc să utilizeze grâul şi porumbul atât pe post de alimente cât şi de combustibili, 2 milioane din totalul de 12 milioane hectare din pământul agricol al Germaniei sunt deja destinate culturilor energetice - biogaz din porumb, petrol din secară şi motorină din rapiţă. Guvernul plănuieşte o gingantică creştere de 13 pâna la 17 ori a biomasei până în 2050. Bazându-se pe tehnologia curentă, agricultorii vor trebui să transforme mai multe milioane de hectare de pământ pentru producţia de energie. Ceea ce va rezulta sunt monoculturile de porumb ori de rapiţă. O mare cantitate de biomasă va trebui importată din Asia şi America Latină, unde culturile de ulei de palm sunt obţinute adesea pe terenuri defrişate şi păduri tropicale la preţuri de dumping. Aceasta e o măsură în direcţia susţinerii durabilităţii ecologice.

6. Costul ridicat al economisirii banilor

Dacă Germania vrea cu adevărat să interzică energia fosilă şi nucleară va trebui să facă faţă costului cerut de acest lucru. Şi va trebui să învingă rezistenţa marilor companii energetice care încearcă în secret să oprească această tranziţie.

Companiile industriale, în special marile consumatoare de energie din sectoare precum sidelurgia, ciment şi producţia de aluminiu, încearcă de asemenea să încetinească tranziţia. Industria consumă un sfert din cererea de electricitate şi gaz a Germaniei. Industria grea din Germania are un lobby puternic deoarece aceasta are aproximativ 875 000 angajaţi. Jürgen Hambrecht, directorul general al grupului industrial BASF, se teme de o "dezindustrializare acută a Germaniei". Firmele încep să ameninţe că îşi vor construi viitoarele fabrici în străinătate, acolo unde costurile energiei sunt mici iar reglementările legate de mediu mai puţin stricte.

Revoluţie fundamentală

Cine spune că nu ar fi logic să se sacrifice industria grea, tradiţionala, pentru ca afaceri noi, moderne să se poata dezvolta? Fiecare euro cheltuit pentru energia solară, eoliană ori biomasă este o investiţie de care beneficiază nu doar companii importante precum Siemens, dar în egală măsură şi companii mai mici. Autorităţile locale vor să se desprindă de marii furnizori de energie şi să investească în energii regenerabile şi în centrale termice mici care să furnizeze electricitate şi căldură unor clienţi aflaţi în proximitate, precum ar fi şcolile. Intreprinderile regionale sunt forţate subtil să adere la revoluţia verde, de jos în sus.

Schimbarea energetică nu trebuie să se limiteze la linii electrice transcontinentale, la fabricile de depozitare din munţi şi la ferme eoliene plasate de-a lungul plajelor. În planul său energetic guvernul nu a luat în calcul toate datele problemei.

Este evident că costurile revoluţiei verzi vor fi uriaşe. Guvernul va trebui să se asigure că acestea nu vor deveni incontrolabile. Dar investiţiile iniţial prevăzute s-ar putea dovedi mult mai costisitoare, deoarece ar creşte dependenţa Germaniei de materiile prime importate şi ar putea înrăutăţi condiţiile climatice.

Că planul lui Merkel va fi vreodată realizat în forma lui actuală este incert şi nu doar datorită faptului că în prezent politica energetică la nivelul Uniunii Europene este planificată la Bruxelles. Comisarul European pentru Energie, Günther Oettinger, şi-a propus să prezinte un nou plan în februarie care va reprezenta un plan comun European de dezvoltare a pieţelor energetice. Acesta va conţine propuneri de localizare a liniilor energetice şi de reducere a diferenţele majore dintre reprezenţele naţionale pentru energia verde.

Este evident deja că planul energetic al Berlinului nu este ultimul. Un nou proiect este în lucru - nu neapărat cel al lui Merkel.

Kim Bode, Frank Dohmen, Alexander Jung, Kirsten Krumrey **i Christian Schwägerl*

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect