Statele mici din Europa au şi ele frumuseţea lor

De la atitudinea pro-austeritate a Germaniei la planul Marii Britanii de organizare a unui referendum pe tema apartenenţei la Uniunea Europeană – de fiecare dată, statele mari sunt cele care dau titlurile ziarelor şi marchează procesul decizional european. Însă statele mai mici depun eforturi din ce în ce mai mari pentru a exercita o influenţă peste propriile dimensiuni pe plan mondial.

Publicat pe 28 februarie 2013 la 12:47

Citind relatările privind cea mai recentă reuniune UE pe tema bugetului, oricine ar putea crede, fără să se înşele prea mult, că doar trei state au contat în procesul de luare a deciziilor. Cu toate acestea, în materie de politică externă, ştirile din spatele titlurilor sunt date din ce în ce mai frecvent de statele mici.
Departamentul pentru politică externă europeană al institutului The European Council for Foreign Relations(ECFR – Consiliul European pentru Relaţii Externe) monitorizează toate contribuţiile – ale instituţiilor UE şi ale statelor membre – care au impact asupra politicii externe a Uniunii Europene.
În contextul tendinţei generale care, conform clasamentului Scorecard 2013, merge în sensul cooperării statelor membre în materie de politică externă (în 2012, a scăzut semnificativ numărul ţărilor considerate ca având o atitudine pasivă în domenii politice specifice, remarcându-se în principal Republica Cipru, Italia şi Polonia), se conturează şi o imagine puternică privind rolul pe care statele mici îl pot avea în iniţiative marcante.

Coaliţii interesante de state mici

În timp ce capacitatea de leadership a principalelor trei state mari s-a diminuat semnificativ anul trecut, coaliţii interesante de state mici au contribuit la dezvoltarea şi la succesul unor iniţiative în materie de politică externă.
Deşi ţări ca Germania, urmată îndeaproape de Marea Britanie şi Franţa s-au plasat pe primele locuri din punctul de vedere al iniţiativelor pe care le-au avut în materie de politică externă în 2012, motorul franco-german abia dacă s-a evidenţiat la capitolul evoluţiei politicii externe, iar distanţa între UE3 şi statele mai mici a dispărut.
Alianţa neobişnuită dintre Danemarca şi Irlanda a fost esenţială în eforturile pentru adoptarea unei poziţii comune a UE în etichetarea produselor exportate din coloniile israeliene, Marea Britanie clasându-se imediat după ele abia după ce ideea fusese lansată.
Austria, Belgia, Estonia şi Irlanda au fost iniţiatoarele principale (alături de state mai mari precum Spania, Polonia, Italia, Franţa şi Germania) în privinţa misiunilor lansate în cadrul Politicii Comune pentru Securitate şi Apărare.
La Naţiunile Unite, iniţiativa UE pentru elaborarea unui tratat privind comerţul cu armament a fost susţinută nu doar de Franţa şi de Marea Britanie, ci, în mod semnificativ, de Belgia, Bulgaria, Finlanda, Irlanda şi Suedia.

Un efect multiplicator european esenţial

Este fără îndoială adevărat că efectul multiplicator al UE este mai mare pentru statele mici decât pentru cele mari.
Chiar dacă cei din Marea Britanie, care cred că Londra nu îşi va pierde influenţa dacă ţara ar ieşi din UE, ar putea fi induşi în eroare, în mod clar o astfel de problemă nu s-ar pune niciodată la Lisabona, Sofia sau Tallinn.
Practic, avantajele naţionale rezultate dintr-o abordare activă faţă de politica externă a UE sunt mai mari pentru statele mai mici.
Cu toatea acestea, Uniunea Europeană ca întreg are beneficii de pe urma iniţiativei unui stat membru pentru avansarea unor politici specifice.
Atunci când ministrul bulgar de Externe, Nikolai Mladenov, a propus ideea ca un grup mic de miniştri de Externe să o însoţească pe Catherine Ashton, Înaltul reprezentant UE pentru Afaceri Externe, în vizitele din Liban, Irak şi Caucazul de Sud, în 2012, frontul unit al miniştrilor Nikolai Mladenov, Carl Bildt (Suedia) şi Radosław Sikorsky (Polonia) s-a reflectat pozitiv asupra imaginii Uniunii Europene ca întreg, indicând determinarea de mobilizare colectivă a resurselor politice.
Şi, în mod clar, capacitatea personală de leadership face diferenţa ca impact în ceea ce, altfel, ar fi rămas doar un simplu mecanism în instrumentele de lucru utilizate în politica externă a UE.
După cum au demonstrat polemicile interne pe tema activismului lui Nikolai Mladenov în Orientul Mijlociu şi în nordul Africii după atacul terorist comis la Burgas anul trecut, angajamentul în favoarea unui efort colectiv european nu poate avea loc fără plata preţului pe plan intern, însă ministrul bulgar de Externe a continuat acţiunile.

EEAS în revizuire oficială

În contextul în care mandatul Serviciului European de Acţiune Externă (EEAS) va face, anul acesta, obiectul unei revizuiri oficiale, este evident că oricât de mult se va dezvolta noul serviciu diplomatic, forţa acestuia va fi permanent pe măsura investiţiilor politice permise de capitalele statelor membre.
Până acum, investiţiile sunt departe de a permite Serviciului European de Acţiune Externă să atingă potenţialul deplin al funcţiilor pe care le poate avea şi să reconcilieze sistemul european tehnocrat, anterior Tratatului de la Lisabona, cu Europa puternică a statelor membre.
Cu toate acestea, eforturile făcute de statele mai mici în 2012 oferă speranţa că, treptat, puterea diversităţii din spaţiul UE va putea fi deblocată pentru a fi utilizată în sensul impactului global al Europei.

Newsletter în limba română
Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect