Alegeți o limbă
Directorul institutului grec de statistică (Elstat) a cerut să i se amplaseze în birou un seif mare şi greu. Andreas Georgiou, din 2010 director al Elstat-ului, l-a comandat când s-a dovedit că membrii comitetului de conducere a institutului îi spărseseră contul de e-mail. Acum, informaţiile confindenţiale pot fi ţinute sub cheie.
Cearta pentru cifre nu decurge paşnic în Grecia. Statisticile sunt armele cu care se duce războiul financiar în ţară: cel dintre Grecia şi creditorii ei şi, mai ales, cel dintre partidele politice greceşti.
Încă din prima zi, criza datoriilor vizează nivelul deficitului bugetar şi al datoriei de stat. Criza s-a agravat din cauza lipsei unor cifre fiabile şi a faptului că guvernele succesive au minţit cu privire la situaţia finanţelor.
Grecia era un sinonim pentru minciună
Acum însă, când, potrivit direcţiei generale pentru statistici a Comisiei Europene (Eurostat) şi FMI-ului, există în sfârşit date fiabile, cei care le pun la dispoziţie sunt acuzaţi că şi-au trădat ţara.
În timpul interviului care are loc în biroul lui, Georgiou e nevoit să-şi aleagă cu grijă cuvintele, ca nu cumva să le dea apă la moară adversarilor. Instituţia pentru care lucrează se află într-o clădire modernă de cărămidă, la o intersecţie aglomerată din oraşul-port Pireu, care face parte din zona urbană a Atenei. Situaţia este “suprarealistă”, spune el. “Sunt suspectat că respect legile greceşti şi europene”.
Georgiou (în vârstă de 52 de ani) a decis în 2010 să-şi dea demisia din funcţia pe care o ocupa la Washington în cadrul FMI-ului, pentru a se întoarce în ţara sa natală. Din octombrie 2009, Grecia era atacată din toate părţile în interiorul Uniunii Europene. În acea lună, deficitul bugetar fusese rectificat, trecându-se de la 3,7% din PIB, cât fusese estimat anterior, la 12,5% şi, puţin după aceea, chiar 15,8 %.
Grecia devenise un sinonim pentru minciună şi înşelăciune. Nimeni nu mai punea preţ pe statisticile oficiale. Costurile necesare pentru a împrumuta bani crescuseră atât de rapid, încât ţara ajunsese în pragul falimentului.
Nici un politician nu vrea să fie văzut alături de el
Când s-a declanşat criza, Institutul de statistică făcea parte din Ministerul Finanţelor. În situaţiile prezentate de Uniunea Europeană, cifrele referitoare la Grecia erau prevăzute, cel mai adesea, cu note de subsol. Eurostat indica astfel că nu poate verifica dacă acele valori fuseseră calculate conform regulilor şi în mod independent. Din 2004, Eurostat a trimis zece delegaţii la Atena, în scopul de a corecta statisticile. Degeaba. În ianuarie 2010 a urmat un raport devastator, care a constatat cifre false şi ingerinţe politice.
De când Georgiou a ajuns în fruntea instituţiei – care a primit un nou nume (Elstat) şi a fost separată de Ministerul Finanţelor –, notele de subsol au dispărut. Ultimele cinci raporturi semestriale au primit undă verde de la Eurostat. O revoluţie administrativă, care însă nu l-a ajutat să-şi facă prieteni în propria ţară. Dimpotrivă. Nici un om politic nu vrea să fie văzut în prezenţa lui Georgiou sau să-i ţină partea în mod public. În talk-show-urile politice de la radio şi televiziune, se vorbeşte despre el ca şi cum ar fi un trădător de ţară care merită trimis la eşafod.
“Omul de paie al creditorilor noştri”
După ce, la sfârşitul lui ianuarie, procurorii au conchis că există suficiente motive pentru începerea urmăririi penale, sindicatul angajaţilor de la Elstat a cerut ca Georgiou să fie demis din funcţie. “Domnul Georgiou nu face decât să multiplice problemele tuturor!” citim în declaraţia de presă a sindicatului. Georgiou ar fi “un om de paie al creditorilor noştri”. Directorului i se reproşează că nu serveşte “interesul naţional”. Foarte bine că statisticile sunt corecte, dar nu să nu exagerăm cu probitatea şi cu sinceritatea – acesta pare a fi raţionamentul sindicaliştilor. Indirect, e trasă la răspundere şi Eurostat, instituţie care s-a implicat intens în reformarea Elstat-ului şi care acum se declară pe faţă de partea lui Georgiou.
În octombrie 2010, la câteva luni după ce Giorgiou intrase în funcţie, în biroul lui a năvălit un lider sindical furios, fluturând un document pe care directorul i-l trimisese prin e-mail consilierului său juridic. Investigaţiile întreprinse de un specialist în IT au arătat că aproape în fiecare zi cineva se logase în contul de e-mail al lui Georgiou. Un membru al comitetului director al Elstat-ului citise şi downloadase mii de mesaje electronice. În scurt timp, comitetul a fost demis de către ministrul Finanţelor, iar structura Elstat-ului a fost modificată. Georgiou a înaintat o plângere. “Bărbatul a fost pus sub acuzare acum mai bine de doi ani. Din câte ştiu eu, nu s-a mai întâmplat nimic de atunci”.
Nu mai e timp de prietenii politice
Situaţia creată în jurul institutului Elsta e reprezentativă pentru rigiditatea vechilor structuri din Grecia şi pentru rezistenţa puternică la reforme în interiorul (anumitor părţi ale) puterii. Funcţionarii nu sunt nici până acum evaluaţi pe baza performanţelor lor. Aproape că nu s-au făcut concedieri, cu toate că administraţia de stat este prea numeroasă şi prea scumpă în raport cu ceea ce prestează.
Numărul funcţionarilor scade rapid, ce-i drept. Anticipând măsurile de austeritate iminente şi modificarea legii pensiilor, mulţi au ales să se pensioneze prematur. În interiorul Elstat-ului, numărul angajaţilor a scăzut de la 1000 la 850.
Problema lui pare a fi aceea că nu respectă legile nescrise. Georgiou, care a lucrat în afara Greciei timp de treizeci şi unu de ani, nu vrea să-şi piardă timpul întreţinând prietenii politice sau relaţii cu bancherii. A făcut această alegere în cunoştinţă de cauză, spune Georgiou. “Ar trebui să construim un zid în faţa imixtiunii politice. În aşa fel încât oamenii de aici să-şi poată exercita cu mândrie profesia. Această instituţie a fost gluma Europei. Acum, ne-am întors în familia europeană a statisticilor”.
