Știri Pactul de stabilitate
O să avem întotdeauna Deauville. Nicolas Sarkozy cu Angela Merkel pe plaja din Normandia, 18 octombrie 2010.

Puciul Merkel – Sarkozy

Înaintea adunării UE pentru stabilizarea zonei euro, preşedintele francez şi cancelarul german nu numai că s-au pus de acord în privinţa normelor noulul buget, dar au solicitat de asemenea rediscutarea Tratatului de la Lisabona. O trădare, consideră oficialii Comisiei Europene.

Publicat pe 20 octombrie 2010 la 15:53
O să avem întotdeauna Deauville. Nicolas Sarkozy cu Angela Merkel pe plaja din Normandia, 18 octombrie 2010.

Cu o săptămână înaintea importantului summit al UE care, se presupune, va ratifica sistemul pedepselor vizând consolidarea monedei unice, Germania şi Franţa au convenit asupra facilitării noului sistem al amenzilor aplicate ţărilor care încalcă regulile bugetare ale zonei euro.

Înalţii funcţionari ai UE, care pregătesc noile reguli concepute pentru a imuniza euro împotriva unui colaps similar celui cu care s-a confruntat în urma crizei financiare din Grecia, au luat cunoştiinţă de curajoasa, neaşteptata mişcare franco-germană. Dar, oficialii Comisiei Europene au recunoscut că un aranjament franco-german nu ar face decât să slăbească modul de funcţionare al euro şi să vulnerabilizeze acordurile politice.

Merkel şi Sarkozy vor rediscutarea tratatului de la Lisabona

O altă măsură controversată, cancelarul germanAngela Merkelşi preşedintele francez Nicolas Sarkozy, s-au pus de acord în legătură cu rediscutarea Tratatului de la Lisabona, cvasi-constituţia UE, pentru a forţa ţările care traverseaza o criză similară cu cea suferită de Grecia, să se declare insolvabile şi să renunţe la dreptul de vot în Consiliile UE. La adunarea care a avut loc pe ţărmul Normandiei luni seara, Sarkozy a cedat presiunii germane de a a accepta redeschiderea tratatului în schimbul obţinerii sprijinului în ceea ce priveşte automatizarea aplicării de sancţiuni ţărilor din zona euro care se confruntă cu probleme financiare.

Cererea de rediscutare a tratatului se va lovi de puternica opoziţie a liderilor europeni, covârşiţi de cei 9 ani de dificile negocieri, necesari pentru finalizarea pactului de la Lisabona, intrat în vigoare, în cele din urmă, anul trecut. Această cerere ar putea crea probleme primului ministru David Cameron, care s-a opus tratatului şi care, dacă acesta va fi renegociat, va fi presat să organizeze un referendum în Marea Britanie. Dacă politicienii UE doresc un nou tratat, mai întâi trebuie să cheme oamenii la un referendum.

Newsletter în limba română

Ar fi o şansă imensă pentru Dave de a pune în aplicare renegata sa propunere de organizare a unui referendum pe tema UE. "Voi crede atunci când voi vedea", a declarat Marta Andreasen, parlamentar al UE din partea Partidului pentru Independenţă din Marea Britanie (UKIP). Cameron susţine că chiar dacă tratatul va fi redeschis, schimbările vor afecta doar ţările din zona euro nu şi Marea Britanie, aceasta însemnând că nu e nevoie de un vot britanic.

Planuri pentru o guvernare economică a Europei

În ultimele şase luni liderii europeni au elaborat planurile pentru "Guvernarea economică a Europei", ca răspuns la criza datoriei suverane a Greciei, care aproape că a distrus euro şi a produs un deficit fără precedent de 750 miliarde euro (658 miliarde £). Insistând asupra faptului că trebuie interzisă repetarea catastrofei financiare greceşti, aceştia au subliniat că vor exista noi dispoziţii pentru cele 16 ţări din zona euro, dispoziţii care presupun amenzi exorbitante pentru datorii şi infracţiuni legate de deficitul bugetar.

Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului UE, a fost numit în fruntea unui "grup operativ" format din funcţionari financiari ai UE, care lucrează la elaborarea noului sistem de norme. Grupul a avut ultima reuniune luni, iar propunerile sale vor fi prezentate la adunarea UE de săptămâna viitoare. În paralel, Comisia Europeană a emis propriile propuneri legislative.

Conform proiectului de legi propus luna trecuta de Olli Rehn, comisar pentru afaceri monetare, ţările vor trebui să plătească amenzi în valoare de 0,2% din PIB pentru ignorarea pactului de stabilitate şi creştere care limitează deficitul bugetar la 3% din PIB şi nivelul datoriei naţionale la 60%. Penalităţile decise de comisie se vor percepe aproape automat şi nu vor putea fi oprite ulterior prin votul majorităţii guvernelor UE.

Acord franco-german pentru sancţiuni automate

Sistemul a fost conceput pentru evita inevitabilele compromisuri politice care ar apărea dacă decizia ar fi fost adoptată de către guvernele UE. Germania, partizana disciplinei financiare în UE, a fost cea mai puternică susţinătoare a aplicării amenzilor automate şi a Comisiei.

Sarkozy se afla în opozitie, susţinând prioritatea factorului politic şi a guvernelor alese asupra bugetelor naţionale. Acordul franco-german prevede că sancţiunile vor fi aplicate "automat" dar precizează clar că orice decizie de aplicare a unei amenzi va fi luată de miniştrii europeni de finanţe şi nu de Comisie, crescând în acest fel riscul apariţiei unor acorduri politice.

"Privind în urmă, în 2004 Franţa şi Germania au fost ţările care au fragilizat pactul de stabilitate. Acum o fac din nou", a spus un înalt funcţionar al Comisiei. Mass-media germană e disperată de concesiile făcute de Merkel. "Guvernul a eşuat grandios", scrie Financial Times Germania, "în campania de a face din pactul de stabilitate un nou şi real instrument de disciplină bugetară".

Reacţii

O ocazie ratată

"Europa şi-a ratat şansa de a sancţiona economiile iresponsabile, care nu respectă acordurile comune", regretă Hospodárske noviny, adăugând că Slovacia, ultimul stat care să fi adoptat moneda euro, recent criticată pentru a nu fi contribuit la planul de salvare a Greciei, s-a pronunţat în favoarea aplicării de sancţiuni automatice împotriva ţărilor excesiv cheltuitoare. "Totul va rămâne la fel : sancţiunile vor depinde de puterea politică şi nu de rezultatele economice", se scandalizează ziarul din Bratislava.

In Spania, La Vanguardia se plânge de "reforma decafeinizată", şi constată că "retuşul final al reformei Pactului de Stabilitate nu a fost făcut în Luxemburg", de Eurogrup, "ci la Deauville între Nicolas Sarkozy şi Angela Merkel, care "au convenit asupra creării unui fond de salvare permanent" pentru menţinerea stabilităţii zonei euro. În ziarul flamand De Tijd, economistul american Melvyn Krauss afirmă că "germanilor le place să se plângă, spunând că sunt "salvatorii financiari ai Europei". Dar operaţiunea lor de salvare pentru ţările din sudul Europei nu este decât o salvare indirectă a băncilor germane (şi franceze). Ei nu sunt deloc "victime ale monedei euro". Din contră, consideră acesta, "moneda euro a salvat Germania, şi nu invers".

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect